Ziarul de Duminică

Istorici şi diplomaţi (XXV). Un „constructor”: D.A. Sturdza / de dr. Alexandru Popescu

D. A. Sturdza – omul şi opera

galerie foto

Autor: Dr. Alexandru Popescu

13.11.2014, 23:41 290

Omul politic

Intră de timpuriu, la vârsta de 23 de ani, în viaţa politică, în rândurile „partidei naţionale” moldovene, militând pentru Unirea Principatelor Române şi alegerea unui prinţ străin la Tronul acestora. Participă direct la evenimentele legate de Unire ca secretar al Divanului ad-hoc al Moldovei (1857) şi, apoi, al căimăcămiei din 1858. Încă din această perioadă de început îşi demonstrează devotamentul pentru cauza naţională şi o capacitate de muncă deosebită de care va fi stăpânit în întreaga sa viaţă, ceea ce a făcut să aibă o carieră politică îndelungată, de peste cinci decenii.

După Unire, a devenit secretar particular al lui Alexandru Ioan Cuza şi intră în guvernul liberal condus de Ion Brătianu. La un moment dat, încetează colaborarea cu domnul Principatelor Unite, nu din motive personale (ca alţii!), ci dintr-o anumită divergenţă de idei.

Ulterior Sturdza devine un colaborator politic apropiat a lui Carol I de-a lungul întregii sale domnii, această relaţie fiind bazată pe o preţuire reciprocă.

Reprezentant de seamă al liberalismului, D.A. Sturdza avea să fie de opt ori ministru, la aproape toate portofoliile existente în acea vreme (Lucrări Publice, Culte şi Instrucţiune Publică, Finanţe, Afaceri Străine) şi de patru ori prim-ministru (1895-1896, 1897-1899, 1901-1904, 1907-1908), fiind din acest punct de vedere una dintre personalităţile prodigioase ale politicii româneşti. De asemenea, a fost aproape continuu  membru al Senatului şi, la un moment dat, Preşedinte al acestuia.

Deşi a fost unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Ion Brătianu, preluând conducerea Partidului liberal după dispariţia acestuia, vreme de 17 ani (1899-1909), şi apoi al lui Ionel Brătianu, ideile politice ale lui Dimitrie Sturdza se îndepărtau în bună măsură de doctrina liberală. Se poate spune că a fost reprezentatul unui „naţionalism” destul de rigid, dar de aici până la a susţine că a făcut tot ce a putut pentru a întârzia dezvoltarea politică şi industrială a ţării este o mare distanţă. De fapt, prin felul în care şi-a îndeplinit atribuţiile în posturile de mare răspunde pe care le-a deţinut, Dimitrie Sturdza a contribuit în mod direct la desfăşurarea acestor procese, iar înlocuirea sa la conducerea Partidului liberal s-a datorat stării de sănătate precare.

 

...şi o mărturie de preţuire

Ministru de externe

Una dintre demnităţile pe care le-a deţinut în dese rânduri şi o perioadă îndelungată (1 august1881 - 1 februarie1885; 4 octombrie1895 - 21 noiembrie1896; 31 martie1897 - 30 martie1899; 14 februarie1901 - 8 ianuarie1902; 12 martie1907 - 27 decembrie1908) a fost aceea de şef al diplomaţiei româneşti.

Activitatea sa în acest domeniu a fost nu numai fructuoasă, dat fiind că în această perioadă Regatul României a făcut paşi importanţi în sensul afirmării internaţionale, dar şi dificilă şi de mare răspundere, căci ultimul deceniu al secolului XIX s-a caracterizat prin contradicţii deosebite şi pericole accentuate în ceea ce priveşte poziţia ţării în cadrul conflictului dintre statele care vor aparţine Puterilor Centrale şi Antantei. Să nu uităm că, în acest timp, România trebuia să-şi respecte obligaţiile faţă de Germania şi Austro-Ungaria, cu care încheiase un Tratat secret, şi,  de asemenea, era necesar să nu fie deteriorate relaţiile cu Franţa, Marea Britanie şi Rusia.

Pentru o vreme Dimitrie Sturdza a fost şi ambasador (1868-1870) într-o altă ţară cu o pondere deosebită în relaţiile internaţionale mai ales în Balcani, Turcia.

 

Istoricul

În această calitate, fără să fie autorul unor sinteze de mare cuprindere, Dimitrie Sturdza s-a remarcat într-o disciplină încă „tânără” la noi, dar cu o deosebită importanţă în acest domeniu de investigaţie: numismatica. A adunat o colecţie impresionantă de monede, medalii, decoraţii, donată ulterior Academiei Române. A publicat lucrări de specialitate „Numismatica Română” şi „Bibliografia numismaticei române” şi a pus bazele „Societăţii Numismatice Române”, al cărei preşedinte de onoare a fost.

De asemenea, a colecţionat cu asiduitate documente istorice şi cărţi rare, pe care de asemenea le va dona treptat bibliotecii Academiei Române. Multe documente le-a valorificat el însuşi prin iniţierea  cunoscutei colecţii „Acte şi documente relative la istoria renascerii României”, în zece volume, şi continuator al colecţiei Hurmuzaki.

 Studiile istorice pe care le-a publicat privesc relaţiile internaţionale ale României „Convenţiunea cu Rusia” (1877), „Receuil de documents relatifs a la liberté de navigation de Danube” (Berlin, 1904), ca şi momente importante ale istoriei ţării:  „Basarabia şi Dobrogea” (1878), „Patruzeci de ani de domnie a Regelui Carol I” (1907), „Însemnătatea divanurilor ad-hoc din Iaşi şi Bucureşti în istoria renascerii României (1912). A publicat de asemenea lucrări de istorie financiară şi doctrinare: „Banca Naţională şi reforma monetară” (1889) „Istoria şi conservatorii” (1892), „Programul P.N.L.” (1896).

Oarecum în contradicţie cu sobrietatea sa, Dimitrie Sturdza a fost şi autorul unor pamflete politice.

Dimitrie Strurdza s-a afirmat şi în domeniul academic. A fost membru din 1871 al Secţiei de Ştiinţe Istorice a Academiei Române. Ca o recunoaştere a activităţii sale culturale, a fost ales preşedinte al acestui înalt for ştiinţific între anii 1882-1884 şi secretar general al aceleiaşi instituţii din 1885 până în 1914.

Se va stinge din viaţă la 8/21 octombrie 1914, la vârsta de 81 de ani, după o lungă şi grea suferinţă, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Într-un fel, acesta a fost un „noroc”, căci nu a mai apucat să trăiască ruşinea legată de fapta fiului săi (şi ginere al P.P. Carp), colonelul Alexandru D. Sturdza, care, în 1917, a dezertat la duşman…

O demnă urmaşă – Lucia Sturdza Bulandra

Moştenirea

…lui Dimitrie Sturdza poate fi considerată contribuţia sa la ceea ce el însuşi a numit „renaşterea României”.

Această contribuţie a fost remarcată de lucrări de specialitate, cum sunt cele ale istoricului Ion Bulei şi aceea a Mihaelei Damean  „Personalitatea omului politic Dimitrie A. Sturdza” (Cetatea de scaun).

O vreme un liceul militar i-a purtat numele, ca şi Şcoala de studii liberale.
Familia Sturdza a avut nu numai o ascendenţă ilustră, dar şi urmaşi care i-au făcut cinste, între care marea actriţă Lucia Sturdza Bulandra.

Din familia Sturdza a mai provenit un alt diplomat şi ministru de Externe, Dimitrie Sturdza, de care va fi vorba într-un episod următor al serialului nostru.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO