Fără îndoială că acest epitet i se potriveşte lui Marcu Beza (1882, Vlaho-Clisura - Macedonia, 1949) dacă ne gândim la varietatea preocupărilor şi funcţiilor pe care le-a îndeplinit: diplomat, istoric, scriitor, eseist, critic literar, folclorist, traducător, anglist, colecţionar de artă, realizator de film, membru corespondent al Academiei Române.
A făcut parte din generaţia de intelectuali aromâni care s-au ilustrat în viaţa culturală şi politică de după Marea Unite.
Apreciat de Titu Maiorescu şi Nicolae Iorga
Îşi începe studiile la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori de cei doi corifei ai culturii româneşti, de aprecierea cărora s-a bucurat. Obţine apoi o bursă de studii la Londra, unde desfăşoară şi o meritorie activitate de promotor al culturii şi literaturii române. Este conferenţiar la „King's College” din Londra. Editează, în 1920, o gramatică românească în limba engleză. Devine reprezentant al României în PEN Club, înfiinţat şi condus de romancierul John Galsworthy.
Deşi s-a spus că a fost „un junimist târziu”, Beza nu s-a angajat în activitatea politică, preferând, ca şi Lucian Blaga, să-şi slujească ţara pe alte „fronturi”.
Diplomat şi… explorator
Unul dintre aceste „fronturi” a fost acela al diplomaţiei. Îndeplineşte funcţiile de consul general al României în Anglia (1920‑1933) şi apoi la Ierusalim, iar, în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, consilier cultural al Legaţiei Române de la Londra. În toate aceste funcţii, Beza s-a străduit să promoveze cultura şi interesele politice româneşti cu o deosebită energie.
Profitând de oportunitatea prezenţei sale la Ierusalim, Beza a desfăşurat o intensă activitate de căutător, explorator al „mărturiilor” referitoare la relaţiile Ţărilor române cu Europa de sus-est şi Orientul apropiat, atât în domeniul bisericesc, cât şi cele culturale şi politice.
Lista călătoriilor sale de studii este impresionantă: Peninsula Balcanică, Grecia continentală şi insulară, Asia Mică, Orientul Apropiat, zonele sale de mare interes fiind Muntele Athos, Egipt şi Locurile Sfinte. Rezultatele acestor investigaţii sunt pe măsură: documentele şi peste 600 de fotografii, diapozitive. Astfel a avut ocazia să identifice o serie de mărturii inedite: a descoperit la Muntele Athos portretul votiv al lui Ştefan cel Mare aflat la mănăstirea Zografi, portretul votiv al lui Neagoe Basarab împreună cu fiul său, Teodosie, de la mănăstirea Dionisiu, iar, la Muntele Sinai, un portret al lui Constantin Brâncoveanu, realizat în 1696 şi păstrat în vistieria mănăstirii Sf. Ecaterina. La Cairo, a descoperit un exemplar din Evangheliarul lui Matei Basarab, datat 1640.
De fapt, domeniul predilect a fost acela a ilustrării „moştenirii bizantine” în cultura românească. L-au interesat de asemenea, în mod deosebit, şi relaţiile aromânilor din Peninsula balcanică cu aceste focare de cultură.
O operă enciclopedică
…poate fi considerată creaţia lui Beza datorită varietăţii domeniilor pe care le-a abordat.
Cantitate impresionantă de informaţii acumulate a fost valorificată în lucrările sale de istorie, ceea ce a făcut din el una dintre personalităţile investigaţiilor din acest domeniu, fapt care, din păcate, nu a fost întotdeauna recunoscut.
Din domeniul „urmelor româneşti”, sunt de menţionat „Biblioteci mânăstireşti la Muntele Athos” (1933); „Urme româneşti la Atena şi Ierusalim (1939); „Biblioteci mânăstireşti la Muntele Athos” (1934); „Urme româneşti în Răsăritul Ortodox” (1935).
În ideea de a face cunoscute aceste relaţii pe plan internaţional, Beza a publicat numeroase volume şi în limbi străine: „Lands of many religions: Palestine, Syria, Cyprus and Mount Sinai”, London (1934) (Traducere în limba română: „Pe tărâmuri biblice: Palestina. Siria, Cipru şi Muntele Sinai”, 2000); „Byzantine art in Roumania (1940).
Investigaţiile şi interpretările lui Beza în acest domeniu se înscriu în sfera ideilor lui Nicolae Iorga referitoare la „Bizanţ după Bizanţ”. Unele dintre ele au fost continuate de cercetători de marcă cum a fost Virgil Cândea.
Beneficiind de o altă oportunitate, aceea a prezenţei sale la Londra, Beza s-a afirmat şi ca unul dintre cei dintâi anglişti, alături de Iancu Botez şi înainte de Dragoş Protopopescu. În mod evident, unele dintre lucrările sale în acest domeniu pot fi folosite până astăzi: „Romantismul englez”, „Romanul englez contimporan” (1928); „Shakespeare in Roumania” (Londra, 1931); „Vechi legături cu Anglia” (1938); „Romantismul: romanul englez” (1999).
Datorită originii sale, Beza s-a preocupat în mod special de problema aromânilor: „Graiu bun. Calendar aromânesc” (1909); „Pe drumuri. Din viaţa aromânilor” (1914).
Un alt domeniu abordat de Beza a fost acela al folclorului în lucrarea „Paganism in Roumanian folklore” (1928), care a făcut ca numele său să fie înscris în „Dicţionarul etnologilor români” de Iordan Datcu (1998).
Tot în intenţia de a face cunoscută istoria României în Europa, Beza a publicat şi o serie de volume referitoare la momente şi instituţii importante ale sale, precum şi la revendicările sale îndreptăţite, apărute în timpul celui de al Doilea Război Mondial: „Bessarabia and Trasylvania - An Explanation with five maps” (1940); „Frontiers of Rumania with two maps” (1941).
Scriitorul, memorialistul
Ca prozator, Beza debutează cu volumul „O viaţă, Bucureşti” (1921), pentru ca apoi să publice „Calea destinului” (1938) şi alte volume. Nuvela sa „Gardiana” a fost apreciată de Eugen Lovinescu.
Ca memorialist, Beza este autorul volumelor „Cartea cu amintiri” (1938); „Din alte ţări. Studii şi impresii” (1933).
Colecţionar
În peregrinările sale, Beza a reuşit să adune şi o valoroasă colecţie de artă, donată de urmaşii săi, în 1972, care, în momentul de faţă se află în Muzeul Colecţiilor de Artă.
Această colecţie cuprinde un număr apreciabil de obiecte (372), incluzând exponate de o mare diversitate atât în privinţa genurilor - argintărie, textile, manuscrise, acuarele, gravuri -, cât şi a culturilor din care acestea provin, a stilurilor pe care le ilustrează. Colecţia este totuşi unitară din punct de vedere „geografic”, în sensul că sursa ei principală a constituit-o bogata arie culturală a Levantului. Principalul punct de atracţie al Colecţiei Marcu Beza este aşa-numita „cameră arabă”, reconstituită iniţial în locuinţa colecţionarului.
Marcu Beza a fost interesat şi de arta populară aromânească, ceea ce explică prezenţa în colecţia sa a unor frumoase piese vestimentare din catifea cu broderii şi aplicaţii, podoabe din metal bătut, filigrant şi încrustat, originare din Macedonia.
În fine, nu poate fi trecut cu vederea şi faptul că Beza a fost şi regizor de film, în 1937 realizând pelicula „Călătorie la Locurile Sfinte” .
Pe nedrept uitat
…a fost totuşi, Marcu Beza, în ciuda activităţii sale prodigioase, ca şi alţi reprezentanţi ai „generaţiei de aur” a diplomaţiei româneşti. Puţine dintre volumele sale au fost reeditate, chiar după 1989, iar lucrările în manuscris au cunoscut prea puţin interes.
Poate că în viitor, această personalitate de excepţie îşi va găsi locul meritat în galeria de istorici şi diplomaţi de renume pe care i-a dat România…
FOTO:
1. Diplomatul şi exploratorul Marcu Beza
2. ...şi una dintre operele sale
3. Camera arabă din Colecţia Marcu Beza
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
