Ziarul de Duminică

Istorici şi diplomaţi (XXXIV). Un ambasador spionat în familie: Edward William Dodd/ de dr. Alexandru Popescu

Un ambasador spionat de propriii săi copii – William Dodd

Galerie foto

Autor: Dr. Alexandru Popescu

22.01.2015, 23:43 49

Existenţa în interiorul unor misiuni diplomatice a unor agenţi infiltraţi („cârtiţe”) poate fi ilustrată cu destul de multe exemple, dar faptul că aceştia au  făcut parte din familia ambasadorului este într-adevăr un lucru cu totul neobişnuit. Este vorba de „cazul” lui Edward William Dodd (1868-1940), istoric şi diplomat american.

 

Profesor

Originar dintr-o familie din Virginia, Dodd îşi începe instrucţia într-un institut politehnic din acest stat, dar, în cele din urmă, se hotărăşte pentru studiul istoriei pe care îl urmează în Germania, la Universitatea din Leizig, unde obţine titlul de doctor cu o lucrare despre Thomas Jeffferson.

Îndelungata sa carieră de profesor de istorie de 33 de ani şi-o începe la o universitate din statul său natal (1900-1908) şi o continuă la Universitatea din Chicago (1908-1933)

 

Diplomat

În paralel, Dodd se implică şi în activitatea politică, activând în calitate de consilier pentru probleme de politică externă al preşedintelui Woodrow Wilson în timpul Conferinţei de pace de după Primul Război Mondial.

Având în vedere experienţa lui Dodd în problemele Germaniei, preşedintele Franklin D. Roosevelt îl numeşte ambasador în această ţară în 1933, anul în care Hitler ajunsese la putere, în speranţa că va reuşi să „modereze” regimul acestuia.

Nu numai că nu se întâmplă aceasta, dar curând Dodd devine un demascator şi adversar al regimului nazist. Refuză să participe la Congresul Partidului de la Nürenberg. Nereuşind să-şi exercite influenţa asupra evoluţiilor politice din Germania şi aflându-se în dezacord cu poziţia Departamentului de Stat (Ministerul de Externe), Dodd îşi prezintă demisia în 1937. Deprimat, moare trei ani mai târziu.

În ceea ce priveşte activitatea diplomatică a lui Dodd, unul din biografii săi, Dietrich Herrmann, arată că aceasta s-a desfăşurat între „avertizări şi speranţe”, iar un alt autor, Erik Larson, consideră că ambasadorul Dodd a trebuit să acţioneze în „grădina bestiilor”.

 

Spionat de propriii săi copii

Probabil decesul l-a scutit să afle că, în cursul activităţii sale ca ambasador, fusese spionat de fiica sa, Martha Dodd, şi de fiul William, caz unic probabil în istoria diplomaţiei.  

Martha întreţine relaţii în cercurile naziste înalte (inclusiv în anturajul lui Hitler), dar  curând îşi oferă serviciile NKVD, devenind agent-recrutor, dar şi informator. Reuşeşte şi să recruteze un agent pentru URSS chiar din interiorul serviciului de informaţii britanic. Colaborează cu Vasili Zublin, unul din cei mai importanţi agenţi NKVD în Statele Unite.

În 1957, ca urmare a depoziţiilor unui alt agent sovietic demascat, Boris Morros, Martha şi soţul ei sunt acuzaţi de spionaj, dar reuşesc să fugă prin Cuba la Praga, unde rămân pentru tot restul vieţii lor.

Activitatea sa informativă în perioada în care tatăl său a fost diplomat este descrisă în volumul „De la ferestrele ambasadei”, apărut în 1946, în Berlinul de răsărit.

În 2005, Martha îşi publică memoriile sub titlul semnificativ „Meine Jahre in Deutschland 1933–1937. Nice to meet you, Mr. Hitler!“…

Şi fratele Marthei, William, a acţionat ca agent NKVD, reuşind să penetreze în „Oficiul pentru Informaţii de Război” al Statelor Unite. După război este demascat ca rezultat al „operaţiunii Venona”.

 

Istoric

Dacă, în ceea ce priveşte demersul diplomatic, se poate spune că Dodd a eşuat, nu acelaşi lucru se poate afirma în legătură cu cel istoric. Într-adevăr, el este autorul unor lucrări importante cu un asemenea profil, mai ales în ceea ce priveşte Europa de sud-est, dar şi viaţa politică din Statele Unite („Statesmen of the Old South” – 1911), şi unele personalităţi care au ilustrat-o, cum sunt biografiile lui Nathaniel Macon (1903) şi Jefferson Davis (1907).  După „experienţa sa germană”, Dodd publică un volum în care accentul cade tocmai pe respectarea principiilor democraţiei: „The Old South: Struggles for Democracy” (1937).

De mare interes sunt însă memoriile sale intitulate „Ambassador Dodd's Diary, 1933-1938”, publicate în 1941 de urmaşii săi, Martha şi William E. Dodd jr., în care bineînţeles nu este vorba şi de activitatea de spionaj pe care o desfăşuraseră.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO