Ziarul de Duminică

Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis: Povestea nespusă (II)/ de Barbara Leaming

Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis: Povestea nespusă...

Autor: Ziarul de Duminica

23.12.2015, 23:45 55

Înainte ca Janet să se recăsătorească, el susţinuse că cererile ei de bani îl sufocau. Acum că ea se ataşase de bogăţii, pe el îl irita orice aluzie că era incapabil să-şi întreţină copiii. În lupta continuă pentru fonduri, făcea afaceri cu mai mulţi organizatori de pariuri, în deosebi cu un măcelar din Lexington Avenue care primea pariurile într-o cameră mai îngheţată decât carcasele care atârnau în cârlige. Black Jack părea să aibă mereu bani mizaţi pe diverse evenimente sportive şi urmărea scorurile la patru aparate de radio care zbierau simultan în apartamentul lui. Era chiar la cuţite cu tatăl lui din cauza testamentului acestuia, neînţelegând decât când a fost prea târziu că bătrânul cheltuise o mare parte din ce avea pe anuităţi care au asigurat câştiguri substanţiale pe durata vieţii lui, dar care au încetat să plătească după moartea lui. Astfel spus, în timp ce domeniul familiei Auchincloss, care se întindea pe patruzeci şi şase de acri şi unde locuia Jackie când nu era la internat, şi în timp ce domeniul Auchincloss unde îşi petrecea ea verile era cocoţat sus deasupra golfului Narragansett, apartamentul lui Black Jack era orientat spre un puţ de aerisire lipsit de soare.

Avea dreptate să observe că lumea tatălui vitreg al lui Jackie începuse să o învăluie. Totuşi, cu toată atracţia pe care o exercita acea lume pentru ea, îl iubea pe Black Jack. După mulţi ani, primul soţ al lui Jackie spunea râzând că ea încă mai suferea de dragostea aprinsă pentru tată. Încă din copilărie, îl venerase pe Black Jack pentru tot ce nu era disciplinata, ambiţioasa şi mercenara ei mamă. Prin contract, şovăielnicul, văicăreţul Black Jack era unul dintre perdanţii frumoşi. Lui Jack îi plăcea mult ce avea el cel mai rău, mai ales dezmăţul compulsiv care pecetluise soarta căsniciei părinţilor ei încă de la început. De-a lungul anilor, avea să vorbească cu o veselie de speriat despre faptul că el se culcase cu altă femeie în luna de miere. Îi plăcea că, cu un alt prilej, fusese fotografiat ţinând afectuos de mână o fată drăguţă în timp ce, la câţiva centimetri de ei, neştiutoarea biată Janet zâmbea prosteşte şi se uita în altă direcţie. Ori de câte ori o vizita la Farmington, lui Jackie îi făcea plăcere să-l întrebe cu care dintre colegele de clasă ale mamei ei se culcase deja şi pe care le avea în vedere. Mulţi ani după aceea, când ea însăşi era soţie şi mamă, îi plăcea să povestească prietenilor că toate prietenele ei de la internat îl adorau pe Black Jack. După spusele ei, îl considerau „o figură absolut devastatoare”. Oare ştia ea că un număr de fete îl priveau ca pe un bătrân libidinos caraghios? Când anumite colege de clasă dădeau din fund râzând în faţa lui, îşi dădea ea seama că îşi băteau joc cu cruzime de părintele pe care îl socoteau un libidinos respingător? Oare chiar fusese oarbă la insultă? Sau doar se prefăcuse că nu observă?

El însuşi absolvent al Yale, Black Jack o duse pe Jackie cu maşina lui neagră, decapotabilă, marca Mercury la timp ca ea să-şi întâlnească partenerul înainte de punerea mingii în joc la 13:30. Anterior, mărturisise că avea emoţii în aşteptarea zilei celei mari, care urma să se încheie cu cină şi dans la New York. Deşi trebuia să aleagă între John şi Bev, în cursul zilei avea să fie lipsită de unul dintre curtezanii ei, în vreme ce celălalt se ţinea după ei. Coregrafia ameninţa să fie dificilă La Yale Bowl, care atrăsese mai puţini oameni decât se anticipase din cauza frigului, ea şi prietenii ei de la Harvard urmăriră formaţia Elis zdrobind echipa lor cu scorul 28-0. Când meciul se termină, grupul lui Jackie luă un troleu până la gară. În drum spre Manhattan, Jackie, care fuma de la cincisprezece ani, făcu un joc din a-şi aprinde ţigara ori de câte ori conducătorul nu se uita. În New York, John o lăsă la apartamentul tatălui ei ca să se schimbe. În seara aceea, prima oprire a cuplului fu la Maisonette, un club de pe East 55 Street unde cânta Dorothy Shay, o preferată a debutantelor şi postdebutantelor din New York, cunoscută şi ca ţăranca din Park Avenue. Se pare că, până în acest punct, Jackie cam avusese probleme să se împartă între Băiatul Interesant şi Băiatul Sexy, însă totul s-a schimbat când ea şi John s-au dus la masa lui Bev şi ea a descoperit că, între timp, Bev dobândise o parteneră. Mai rău, zări inelul lui de la şcoala pregătitoare strălucind pe mâna stângă a tinerei. La cină, stând între cei doi băieţi, Jackie savură din plin atenţia pe care i-o acordă Bev, deşi practic el era cu altcineva. Totuşi, a fost de ajuns să arunce o privire spre acel inel ca buna dispoziţie să-i dispară.

Până în vara lui 1946, când Jackie a împlinit şaptesprezece ani, glandele încurcaseră mintea. Atracţia fizică a lui Bev Corbin a câştigat în faţa atracţiei intelectuale a lui John Sterling. Înalt, suplu şi musculos, cu gât lung, pomeţi înalţi şi o faţă frumoasă a cărui singur cusur era o gură slab conturată, Bev părea foarte încrezut şi sigur pe el. Jackie avea impresia că, în afară de flecăreala cu iz de bârfă despre New York, localurile lui de noapte şi oamenii de acolo pe care îi cunoştea, el nu era în stare să discute şi despre altceva mai serios. Însă era drept că ea nu-l alesese pentru calitatea conversaţiei lui. În plus, el o făcea să râdă, iar cuvântul pe care îl folosea ea în mod repetat legat de el era „dulce”. Într-o noapte târziu, după un bal din Newsport, Jackie se întoarse la domeniul Auchincloss cu Bev. În bucătăria casei victoriene cu fronton şi douăzeci şi opt de camere, ea i-a făcut ouă jumări. Jackie părea foarte în largul ei la Hammersmith Farm, însă acea imagine de lejeritate şi siguranţă dată de dreptul de a se afla acolo avea un element de amăgire. Dintr-un bun început, ea şi sora ei, Lee, cu patru ani mai mică decât ea, nu fuseseră pe picior de egalitate în locuinţele lui Hughdie cu cei trei copii ai lui din cele două căsătorii anterioare. Cum Jackie nu era de viţă nobilă, bogăţiile care o înconjurau nu erau şi nu aveau să fie niciodată ale ei. Alocaţia ei mizeră de cincizeci de dolari pe lună venea de la Black Jack, care îi plătea şi studiile şi întreţinerea la Farmington, precum şi cheltuielile medicale şi dentare. Contrar aparenţelor, Jackie era o rudă săracă. Casa întortocheată de pe deal, cu covoare stacojii decolorate, cu mobilă veche, confortabilă şi pereţi acoperiţi cu capete de elani, urşi şi reni, era pentru ea doar un vast decor.

Când Jackie şi Bev au intrat în ultimul an la Farmington, respectiv Harvard, se socoteau un cuplu. Pentru unele fete, şcoala domnişoarei Porter funcţiona ca pension în care domnişoarele erau pregătite pentru viaţa mondenă. La absolvire, se considerau desăvârşite – adică, pregătite pentru un soţ corespunzător. Altele preferau să-şi continue şcoala, fie la un colegiu de doi ani, la o şcoală de artă, sau un colegiu cu curs complet de patru ani. Pe vremea lui Jackie, şcoala domnişoarei Porter primea mare accent pe pregătirea pentru colegiu. Totuşi, pentru cele care alegeau colegiul, ca şi pentru cele care nu-l alegeau, obiectivul aproape universal era măritişul. Puţine fete vedeau colegiul ca fiind preludiul unei cariere proprii. Fetele din ultimul an precum Jackie care, deşi nu fuseseră încă prezentate în societate, îşi făcuseră deja iubiţi păreau să se îndrepte mai iute spre viaţa conjugală. Pentru ele, colegiul putea fi un loc bun în care să aştepte până când băieţii erau gata să devină soţi. După cum a povăţuit Jackie în mod solemn o prietenă, motivul pentru care băieţii se împotriveau ideii însurătorii imediate era că aveau nevoie de timp pentru a se statornici în afaceri. Pe lângă asta, a accentuat ea, căsnicia avea mult mai multe şanse să dureze când băieţii îşi trăiau mai întâi tinereţea. În ceea ce o privea, Jackie ţinea mult să urmeze colegiul Sarah Lawrence, în principal, se pare, datorită apropierii lui de Manhattan şi a vieţii lui de noapte. Black Jack stăruia ca ea să aleagă ceva mai izolatul şi incomodul colegiu Vassar. Cu toate că după o vizită preliminară Jackie a descris cu deznădejde Vassar ca fiind un loc uriaş şi retras, Black Jack nu i-a dat de ales şi a trebuit să capituleze.

Între timp, adresându-i-se lui Bev cu „iubitule” şi „scumpule”, îşi exprima sentimentele veşnic schimbătoare pentru el pe hârtie bleu, de corespondenţă, cu monogram. Întrucât acum se vedea rar cu Bev, amândoi fiind la şcoală, relaţia lor exista mai mult pe hârtie decât în realitate, mai mult în mintea ei decât aievea. Petrecea multe ore singură, citind cărţi de dragoste, meditând la ce înseamnă să fii îndrăgostit. Stăruia foarte multe asupra plăcerilor care aveau să vină când ea şi cu Bev puteau fi împreună. Totuşi, când era cu el, de cele mai multe ori el era pentru ea o dezamăgire şi ea dădea înapoi. La început, Jackie recunoscuse că îi era ruşine şi îi plăcea atât de mult. Acum fu rândul lui Bev să fie jenat.

 

Din volumul în curs de apariţie la Editura Corint, în colecţia Corint Istorie. Traducere din engleză de Lidia Grădinaru

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO