Jacques era mândru nevoie mare. Se simţea ca scos din cutie,strălucitor şi fără pată. Tocmai ieşise pe poarta fabricii şiinspira prin toţi porii fericirea de a fi liber. Spaţiul descoperitdincolo de ziduri, soarele, adierea imprevizibilă a vântului deprimăvară, zgomotele lumii din afara fabricii, toate îl înveseleauşi îl făceau să se simtă foarte norocos.
După atât timp petrecut în spaţiile strâmte ale fabricii, în luminaplastică a neoanelor, clipele de acum i se păreau fără pereche.
Jacques se simţea în sinea lui fără măsură, complet liber deorice orânduială şi conformitate la care fusese supus până acum.Simţea că poate evada din limitele impuse de ceilalţi şi poate finici mai mult şi cu siguranţă nici mai puţin decât el însuşi.Jacques.
Când fusese ales, sub privirile încruntate ale colegilor şicolegelor de raion, nu-şi putuse imagina măcar jumătate dinsenzaţiile de acum. I se spusese că va vedea oraşul, marilemagazine de pe străzile elegante din centru şi va face cunoştinţăcu oameni frumoşi şi importanţi.
Jacques tremura încetişor în maşina care-l ducea către toatevisele de celebritate. Tânjea după aprecierea oamenilor, dupăpriviri cu invidie în doze mici.
Furat de gânduri şi emoţii, nici n-a observat că timpul îlapropia de destinaţie. Înainte de a se da jos din maşină şi-a maiîndreptat o dată reverul, mustăcind mulţumit de simetria colturilorminuţios lucrate şi şi-a lustruit butonii de la mâneci.Curat-curăţel, ca apretat, Jacques a coborît în lumea nouă.
Şoferul tăcut şi cuviincios l-a condus în magazinul central, cugeamuri perfect curate ce dădeau către strada principală şi florilecolorate de pe trotuar. Jacques intră în templul comercial aloraşului, în Mecca hainelor scumpe şi frumoase, a oamenilor scumpişi frumoşi, a aparenţelor scumpe şi frumoase.
Respirând aerul parfumat cu esenţe de la cele mai mari case deparfumuri şi privind manechinele perfecte, îmbrăcate cu cele maifine ţesături, Jacques se îmbătă cu iluzii poleite ale propriuluisucces.
I se spuse să aştepte la raionul de costume pentru bărbaţi, deunde va fi preluat de către partenerul său. Şi Jacques zâmbi,pentru că aşteptarea între atâtea haine elegante şi curate îlinspira. Cocheta în tăcere cu papioane şi cravate, încercând săaleagă perechea ideală.
În mijlocul viselor sale, se simţi brusc luat pe sus. Tras cuspatele, nu-şi putea înfrunta agresorul şi nu vedea decât plecareasa subită din mijlocul universului în care visase. Şi când tocmaitrecuse de secţiunea de butoni şi ace de cravată, veni şi loviturafinală. Contactul cu tejgheaua rece şi dură îi rupse coloana îndouă şi se simţi incredibil de şifonat. Reuşi să audă doar unfoşnet familiar de pungă de plastic şi apoi totul se întunecă.
"Dacă nu e bună măsura, pot aduce sacoul înapoi pentruretuşuri?"
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
