Clarice Lispector (1920-1977) a fost o scriitoare braziliană despre care toată lumea a spus că este cea mai importantă scriitoare evreică de după Franz Kafka. Să fii comparat constant cu un asemenea reper al culturii universale poate fi o povară. N-a fost doar atât – s-a scris despre ea în cei mai elogioşi termeni, comparată fiind cu James Joyce, Virginia Woolf, Katherine Mansfield, Marcel Proust, André Gide şi mulţi alţii. Era femeia care aducea cu Marlene Dietrich şi scria ca Virginia Woolf. Benjamin Moser a fost atât de fascinat că i-a dedicat o excelentă biografie. Era „marea vrăjitoare a literaturii braziliene”, chiar dacă e mai puţin cunoscută în Europa. Multe dintre cărţile sale au fost adaptate cinematografic.
Clarice Lispector s-a născut într-o familie de evrei în Ucraina. Familia a emigrat în Brazilia pe când ea avea mai puţin de un an. A studiat dreptul la Rio de Janeiro. Apoi a publicat peste douăzeci de romane, cărţi de proză scurtă, literatură pentru copii şi eseuri. „Aproape de inima vijelioasă a lumii”* (Perto do Coração Selvagem) este primul ei roman, cu un titlu luat din Joyce („He was alone. He was unheeded, happy, and near to the wild heart of life“ – Portretul artistului în tinereţe), publicat în 1943, pentru care a obţinut Prêmio Graça Aranha. Un roman scris ca un monolog interior, într-un stil şi un limbaj considerate revoluţionare în Brazilia acelor vremuri. Un roman care a consacrat-o instantaneu ca mare scriitoare.
E o performanţă să citeşti acest roman cum, şi mai fără dubiu, a fost traducerea admirabilă făcută de hispanistul Dan Munteanu Colan.
Lectura solicită cititorul din toate punctele de vedere. Un comentator britanic scria că a citi Lipsector e ca şi cum ai privi un somnabul cu ochii deschişi îndepărtându-se într-o direcţie necunoscută sau o femeie care practică scriitura automată pentru a descoperi ce gândeşte de fapt. În centrul romanului se află Joana, o fetiţă şi apoi o femeie în căutarea unei experienţe autentice a vieţii. Romanul oscilează între aceste două planuri – momente importante ale copilăriei şi adolescenţei protagonistei (prezenţa tatălui, perioada în care aceasta rămâne orfană, relaţia cu un profesor de care este îndrăgostită în secret, mătuşa care vrea să scape de ea ş.a.) şi saltul în viitor – Joana, în calitate de soţie aparent conformistă, cu un soţ infidel şi, în preajmă, cu fosta iubită a acestuia, însărcinată. Joana se străduieşte să împace lumea strălucitoare din mintea ei cu realitatea exterioară, pe care o studiază cu inteligenţa stranie a unei vipere, cum o consideră o mătuşă în copilărie, înainte de a trimite fetiţa orfană la un internat, ca să scape de ea. Viperă o va numi mai târziu şi soţul ei, şocat de miracolele care ţâşnesc în cascade din vorbele Joanei. Închisă în propria lume, Joana se revoltă împotriva unei existenţe lipsite de sens. „Fiecare eveniment îi vibra în trup ca nişte mici ace de sticlă care se făceau ţăndări. După momentele scurte şi profunde, trăia senină multă vreme, înţelegând, primind, resemnându-se la toate. I se părea că făcea parte din lumea autentică şi că se îndepărtase substanţial de oameni. (…) Ce se petrecea atunci? În mod miraculos, trăia eliberată de toate amintirile. Tot trecutul dispăruse. Şi prezentul era ceţos, blândă şi răcoroasă ceaţă care o despărţea de realitatea solidă, împiedicând-o să o atingă. Dacă se ruga, dacă se gândea, era ca să se mulţumească pentru că are un corp făcut pentru iubire. Unicul adevăr a devenit acea tandreţe în care se cufunda. Chipul ei era uşor şi cu contururi imprecise, plutind printre celelalte feţe opace şi sigure, de parcă nu găsea încă sprijin în ceva precis. Întregul ei trup şi sufletul ei îşi pierdeau limitele, se amestecau, se topeau într-un singur haos, moale şi amorf, lent şi cu mişcări vagi ca materia vie.”
*) Clarice Lispector – Aproape de inima vijelioasă a lumii, Editura Univers. Traducere din limba portugheză de Dan Muntean Colán
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
