Între maneaua din dicţionarele actuale ("cântecturcesc de dragoste cu melodie duioasă şi tărăgănată"), care îşiare rădăcinile în epoca fanariotă, şi maneaua de azi (neprinsă încăîn dicţionare) există o soluţie de continuitate. Am putea chiarspune că sunt cuvinte diferite, care desemnează lucruri diferite.Dacă manelele din secolul al XIX-lea erau o muzică pentru elite (secântau la curţile domneşti şi boiereşti), cele actuale se adreseazăvulgului rupt de tradiţiile satului, încă locuitor în mediul ruralori strămutat în periferia mizeră de beton a oraşelor. Dacă vechilemanele erau melancolice şi tihnite, cele actuale sunt expansive şinestăpânite. Dacă vechile manele erau prin excelenţă orientale,cele noi sunt un amestec de ţigănie, balcanism şi mahala autohtonă.Dacă, în sfârşit, vechile manele erau interpretate la instrumentetradiţionale, cele actuale nu au nevoie, uneori, decât de unsintetizator şi un gurist cu aplomb de hip-hoper. Născut în anii'90, noul gen lipsit de inhibiţii şi-a însuşit numele vechiimuzici, cu care mai are foarte puţine în comun - poate doarinflexiunile orientale. Şi a început să cucerească ţara, să facăbani şi… să creeze sau să dea naştere la cuvinte.
Manelele sunt ca furtuna: te poţi lăsa luat de elesau, rămuros stejar din Borzeşti, rămâi neclintit în faţa năvăliriilor. La cumpăna dintre cel de-al doilea şi cel de-al treileamileniu exista deja "Ziua naţională a luptei împotrivaplay-bac-ului şi manelelor" (Naţ. 1 XI 00 p. 1), iar în iunie 2006,din revoluţionara Timişoară (mai precis: de la filiala locală aunei sigle, SRADSCD) se lansa chemarea: "Români, să dăm Mozart latot cartieru'!" (hotnews.ro, 31 V 06), instituind "Luna româneascăde luptă împotriva manelelor". Nu!, românii nu sunt un poporvegetal, reacţia sănătoasă antimanea ("şNţu cred ş…ţcă reacţia anti-manea este numai la muzică; nu respingi maneauanumai din motive de ritm. Maneaua vine la pachet cu o întreagăatitudine şi un întreg set de valori - care sînt, s-o spun peşleau, insalubre", Dil. 13 VII 06) sau antimanele ("Virusinformatic antimanele ş…ţ Una dintre acţiunile virusului este aceeade a şterge de pe calculatorul virusat toate fişierele multimediacare conţin titlurile acestora sau nume ale unor interpreţi demanele", ziaruldeiasi.ro 27 IV 05) există. Şi îi transformă pe"băieţii răi", creatorii de viruşi informatici, în apostoli aineamului, care nu mai rabdă batjocorirea imnului naţionaltransformat în imn-manea ("Pe 1 decembrie 2005, de ziuanaţională a României, am avut ocazia să ascultăm pe un post deteleviziune particular interpretarea imnului de stat al ţăriinoastre în diverse variante, aparţinând unor genuri muzicalediferite, inclusiv un imn-manea", Suplim. de cult. 5 II 11). Nuputem permite ca România să devină tărâmul manelelor, unManeleland (Adev. lit. şi art. 24 II 04 p. 6), oManelia, "tărâmul magic în care o anume muzică săltăreaţăpluteşte în aer" (Adev. 27 II 04 p. 4), în care petrecerea dintreani se numeşte manelion ("Manelioanele TV",kamikazeonline.ro 4 I 11), iar a maneli înseamnă "a cânta(manele)" ("Au manelit Vali Vijelie, Sorinel Puştiul…", Naţ. 4 I 01p. 16). O ţară ai cărei locuitori sunt manelofili ("Zi deneagră deznădejde ş…ţ pentru manelofili. Incredibilul s-a produs:maratonul lăutăresco-umoristic ş…ţ a fost anulat", Adev. 16 VI 01p. 3) vrăjiţi de ritmul manelesc ("Îmi place muzica, îmiplace ritmul manelesc", Dil. 19 I 06) şi care se poartămanelic ("Reguli simple, manelice, pentru economia de piaţăşi pentru studenţii la economie", Naţ. 24 XI 00 p. 2), care suntmanelizaţi "până la ADN" (R.lit. 29 / 2001 p. 18) sau "pânăla Dumnezeu" (adevarul.ro 23 I 02), atât de dependenţi încât nu maireacţionează decât la maneloterapie ("şIţ-a făcutmaneloterapie ca să ş…ţ nu se arunce pe fereastră", G. 11 VII 08 p.10).
Dar ce este, în fond, manelismul? Esteun stil muzical kitschos ("Stilul muzical şi mişcarea asociată luiAzur au deschis drumul kitsch-ului de masă în România. Stilul lor afost preluat după revoluţie şi statuat în retortele absconse alemanelismului", adevarul.ro 10 II 07), dar şi un stil de viaţă("Manelele sunt acum reperul unui nou stil de viaţă: manelismul",evz.ro 8 VIII 09), o emblemă a lipsei de educaţie ("Nu există nimicîn afară de educaţie în stare să scoată această ţară din jeg, dinmocirlă, din manelism, din prezent", adevarul.ro 11 IX 10). Iarmanelist nu este doar interpretul de manele ("Sumele strânseş...ţ sunt cel mai mare secret al oricărui manelist serios", Ev.z.13 IX 09 p. 9), ci şi iubitorul genului manelistic, adică almanelisticii ("Manelistul mobil e de regulă foarte tânăr,are între 14 şi 18 ani, gel în păr, şort din material sintetic şiîn picioare musai papuci", G. 9 VIII 06 p. 7).
A maneliza înseamnă, previzibil, a pune peritm de manele o melodie onorabilă sau chiar solemnă ("şDţacă imnulregal - adică imnul unei Românii reîntregite, în forma cea mai bunăpe care a avut-o ţara asta vreodată - ar putea fi manelizat,parodiat, rockerizat, n-ar fi cazul nici ca Deşteaptă-te, române săfie tratat diferit doar pentru că e imnul de azi", Suplim. de cult.5 II 11 p. 2). Şi, tot previzibil, a se maneliza aajuns să fie verbul care descrie cel mai bine România de azi,căzută din cerul tradiţiei şi al culturii pe pământultrivialităţii: "noi, pe litoral, mai mult ne manelizăm decât necivilizăm" (G. 7 IX 09 p. 1); "Ne-am manelizat şi de aceea tineriinoştri nu mai au niciun reper" (adevarul.ro 1 III 10); "nu-mi maiplace cum arată România în ultima vreme - faptul că ne-ammanelizat" (adevarul.ro 8 VII 10). Încă o dată previzibil, procesulacesta de degradare poartă numele de manelizare:"Manelizarea României prin uitarea şi îngroparea culturii"(jurnalul.ro 15 III 10).
Atât de adânc cuibărită este maneaua în inima românului încât acăpătat şi un diminutiv, un nume de alint, maneluţă:"petrecerile la iarbă verde cu mititei şi bere - cu maneluţe şiţopăieli pe asudatelea şi pe surzitelea" (revista-ecoul.com 1 V11).
Întorcând pe dos butada "Iubesc trădarea dar urăsc petrădători" trubadurul Ion Popa, care cântă folclor lăutărescşi compune pe versuri de Haralamb Lecca, Macedonski, Arghezi şiCarianopol încheia, conciliant, un interviu declarând "Detestmanelele, dar nu şi pe cei care le cântă" (adevarul.ro 1 III 10).În ceea ce mă priveşte, consecvent şi intransigent, chiar dacă nusunt întrebat, răspund: Detest manelele şi, cu atât mai mult, pemanelişti. (Promisesem că voi discuta serios, atât cât se poate,despre manele. Uite c-am făcut-o…!)
Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintelenoi din acest articol veţi găsi în ediţia a treia a DCR(Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la EdituraLogos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolventde spaniolă-română al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist(Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoiredactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor laEditura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991),editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şipublicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia.Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, ChavelaVargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Fărâmiţă Lambru, DireStraits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibănepoţi. Are un nepot.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
