Eforia Spitalelor Civile a luat fiinta in urma unei decizii a Generalului Kisseleff din 2 aprilie 1832, prin reunirea Fundatiunilor Coltea, Pantelimon si Iubirea de Oameni-Filantropia, numindu-se ca efori vornicul Mihail Ghika, logofatul Mihail Racovita si caminarul Alecu Ghika, iar ca „om al mestesugului", doctorul Picolo. In anul 1847, Gheorghe Bibescu trece sub controlul Eforiei administratia tuturor spitalelor din tara. Domnitorul aproba bugetul, iar cheltuielile erau supuse controlului in acelasi fel ca si cheltuielile statului. Intre 1860-1864, Eforia a functionat ca o directie anexa a Ministerului de Interne, revenind in 1864 la un patrimoniu distinct de cel al statului, cu caracter de institutie de utilitate publica, sub numele de Eforia Spitalelor Civile. Legea din 16 octombrie 1864 a hotarat ca bugetul ei sa fie supus votului Adunarii Deputatilor ca si bugetul statului, administrarea bunurilor sale urmand a se face dupa normele administratiei bunurilor statului cu aplicarea legii contabilitatii publice si controlul curtii de conturi pentru verificarea gestiunii financiare. Aceasta lege a durat pana la disparitia institutiei, sub comunisti.
Dintre «efori» au facut parte de-a lungul timpului medici remarcabili, precum Alexandru Davila, Nicolae Cretulescu, C. Severeanu, Alexandru Sutu, Constantin Cantacuzino, A. Fotino, dr. Gerota, Victor Gomoiu si multi altii. Dupa numai o suta de ani de existenta, Eforia Spitalelor Civile reprezenta cea mai importanta institutie de asistenta publica romaneasca. Asezamintele spitalicesti Coltea, Pantelimon si Filantropia aveau deja o istorie remarcabila la intemeierea Eforiei. Aparitia lor este legata de familiile Cantacuzino si Ghika.
Mai intai a fost ctitoria Cantacuzinilor
Manastirea si Spitalul Coltea au fost intemeiate de spatarul Mihail Cantacuzino. Cladirea bisericii si a spitalului pare a fi inceput pe la 1695 si a fost terminata catre 1714. Pe locul pe care a fost cladita manastirea exista o bisericuta de lemn ridicata de clucerul Coltea. Biserica de zid a fost construita de spatarul Mihail Cantacuzino, impreuna cu un descendent al clucerului Coltea, Radu Coltea. Odata cu ridicarea manastirii a fost infiintat si primul spital din tara. Pe langa manastire s-au cladit si odai pentru straini, chilii pentru saraci si o scoala de romaneste si slavoneste; aceasta din urma a functionat pana la 1867, cand a fost stramutata la Slanicul de Prahova. Au fost ridicate astfel „doua spitaluri de fiecare parte a paraclisului, in unul din ele sa fie spre cautare barbati saraci si straini bolnavi in numar de doipsrezece, iar in celalt femei sarace bolnave si tot dar doisprezece". Cine se interna in cele doua „spitaluri" pe vremea Cantacuzinilor? Ei au lasat prin testament un chip de regulament: „Daca vre-un boier scapatat, petrecand in saracie si bolnav, or pamantean de aci sau strain, fie si negutator sau vre-un alt om cinstit, dar sarac si bolnav va voi sa alerge spre ajutor la spital, sa fie primit si sa-si aiba hrana si ingrijirea cu indestulare si cuvenita starei sale, fara insa ca sa ramaie in spital ci in alta chilie deosebita unde si doctoru il va cerceta la veri ce nevoe. Iar preotu cimitirului va avea grija pentru cautarea lui cu indestulare; si de se va intampla sa moara sa fie ingropat si inmormantat cu toata cinstea, dupa cum adica s-a vorbit mai sus si despre ceilalti saraci".
Spatarul Mihail Cantacuzino a intemeiat prin 1706 si o „Fratietate", in care „fratii" plateau un leu pe an, iar la moartea lor biserica era indatorata sa le faca „pomenire si sarindare", fondurile stranse intrebuintandu-se pentru ingrijirea bolnavilor. Spitalul este modernizat si extins intre 1837-1842, avand acum 60 de paturi impartite in doua sectii mixte. Tot acum s-a infiintat sub directia doctorului Kretulescu „Scoala de mica chirurgie", prima scoala de invatamant medical din tarile romanesti, care a functionat in Spitalul Coltea pana la 1852 si careia i-a urmat Scoala de la Mihai Voda, devenita in urma Facultatea de Medicina din Bucuresti.
La 1849 a fost construit un etaj peste cladirea Coltei, iar numarul paturilor a ajuns la 150. In anul 1888 spitalul a fost reconstruit, functionand cu 195 de paturi. La 1932 spitalul avea 392 de paturi si numeroase servicii medicale: chirurgie, ginecologie, oftalmologie, dermatologie si sifilis, un serviciu de medicina interna, unul de consultatii generale cu sectii speciale pentru dentistica si otorinolaringologie, un serviciu de radiologie cu centru anticanceros.
Primii medici primari ai Spitalului Coltea au fost intre 1832-1833 doctorii Frantz Colmar si Apostol Arsache.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
