„Această pagină este dedicată ateilor şi nu are intentia de a jigni persoanele care se închină la Zei. Fie ei DumneZEI sau alţi ZEI...” se afirmă, aproape de la bun început, pe frontispiciul unei pagini Facebook. Zic „aproape” pentru că un pic mai sus se află poza de profil a paginii, care opune o orbită cu doi electroni unei aureole (mesaj subliminal: ştiinţa are ceva pe orbită, religia nu), între cele două fiind afişat sloganul „Prea prost să înţelegi ştiinţa? Încearcă religia!” Asta ca dovadă a lipsei intenţiei de a jigni.
Trec uşor peste faptul că sloganul e în engleză (citeşte: fotografie luată de pe net, că nouă nu ne-a venit nicio idee mişto de ilustraţie) şi mă opresc la verbul în chestiune: a înţelege. A presupune că religia e dependentă de înţelegere înseamnă că n-ai înţeles nimic, lucru care poate ţine de inteligenţă, dar – uite, eu sunt mai permisiv – şi de cultură.
Religia, credinţa în Dumnezeu sau în oricare alt fel de divinitate, una sau mai multe, n-au nicio legătură cu înţelegerea, cu un proces mental similar descifrării – de pildă – a fizicii cuantice, găurilor negre sau teoriei fractalilor. Dumnezeu nu poate şi nici nu este nevoie să fie explicat sau înţeles. Crezi sau nu crezi. Nu e nicio problemă dacă nu crezi. Dar dacă, necrezând, îi declari proşti pe cei care cred, asta este cu siguranţă o dovadă de… hm! ia să vedem… inteligenţă, nu?
Bănuiesc că destui dintre dv., care citiţi aceste rânduri, vă gândiţi „Ce rost are să comentezi aşa ceva!? Lasă-i în durerea lor!” Cu siguranţă că-i las, dar trăim într-o lume complicată şi instabilă, în care alunecarea dintr-o parte (sau din niciuna) în alta se poate produce cu uşurinţă. Nici asta n-ar fi o dramă dacă s-ar întâmpla pe baza unei logici sau a unei argumentaţii solide. Dar de multe ori e nevoie de mult mai puţin ca oamenii să se smintească. Iată de ce cred, pur şi simplu, că, de fiecare dată când e cazul, trebuie să spui ceea ce gândeşti, pentru că nu e deloc sigur că acele lucruri sunt cunoscute şi percepute de toată lumea. DUPĂ CARE, fireşte, fiecare e liber să creadă ce vrea. Dar va fi măcar în (cât de câtă) cunoştinţă de cauză.
Drept care am avut răbdarea să scanez măcar o parte din conţinutul paginii respective şi iată ce am găsit:
- „Şi eu lupt cu un sistem care doreşte să îmi îndoctrineze copilul încă din grădiniţă”, spune o mămică. Foarte rău dacă e aşa şi foarte bine că se luptă. Dar, atenţie, doamnă, nu doar religia e o posibilă sursă de îndoctrinare! Copiii care – după exemplul părinţilor, sub presiunea celor din jur şi a televiziunii – cresc în adorarea Zeului Ban, a gadget-urilor scumpe şi a altor fiţe sunt cu mult mai îndoctrinaţi decât ar putea s-o facă Biserica. Mult succes şi în această luptă!
- „FABULOS! Cum o desfiinţează primul şef al Danei Grecu pe vedeta Antenei 3”; am preferat să nu văd legătura cu religia. Sau cu ştiinţa;
- o ştire despre tratarea cancerului cu particule de aur „prin metoda Frankestein”. Doamne, ajută.
- un clip dintr-o emisiune TV probabil americană în care un nene cu păr lung spune că afirmaţiile din Facerea sunt false indiferent dacă Dumnezeu există sau nu. Foarte tare!
- un clip cu un protest din Cluj susţinut de două persoane faţă de finanţarea bisericilor din bani publici;
- o poză cu un astronaut pe Lună purtând un afiş pe care scrie – de data asta în română: „Vrem spitale, nu catedrale”;
- link la un articol de blog, intitulat „Religia, soluţia salvatoare a proştilor, leneşilor şi laşilor”; Soluţia la ce?, pardon de-ntrebare. Nu reiese din articol;
- un comentariu pe tema „Ce caută un copil la spovedanie?”. Ca să-ntrebi asta, iar înseamnă că n-ai înţeles nimic despre nimic – dacă tot ne preocupă înţelegerea;
- două cadre dintr-un desen animat; prinţesa Religie spune: „Ceva te-a adus aici. Credinţa. Destinul”, la care prinţul Ştiinţă îi răspunde: „Calul”. Asta chiar mi-a plăcut, e haioasă. Deşi eu, unul, prefer prinţesa.
Cam pe-aici m-am oprit, edificat. Spre dezamăgirea mea, n-am găsit nimic care să justifice ideea sloganului, necum agresivitatea lui. M-ar fi interesat argumentele în favoarea ştiinţei. La urma urmei, sunt absolvent de Matematică-Informatică, nu de Teologie. Plus că, aşa cum spuneam, credinţa n-are nevoie de argumente.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
