Linda Maria Baros s-anăscut în 1981, în România. Locuieşte de mulţi ani la Paris.
Doctor în litere la Sorbona veche. Conferenţiar universitar atestat în Franţa.
Cinci volume de versuri. Două în România. Trei în Franţa (Premiul pentru Vocaţie Poetică,2004 ; Premiul Apollinaire, 2007). Poezii publicate în 25 de ţări.
A tradus treizeci de cărţi în limba franceză sau în limba română.
În Franţa, membră a juriului Premiului Apollinaire, membră a juriului Premiului Max-Pol Fouchet şi secretară generală a Colegiului de Literatură Comparată (Paris).
În România, iniţiatoare şi coorganizatoare a Festivalului Primăvara Poeţilor şi directoare a revistei literare VERSUs/m.
Are părul verde. Poartă o ghiară de argint la mâna dreaptă.
Site personal: www.lindamariabaros.fr
NOTĂ: Dialogul cu Linda Maria Baros a avut loc în noiembrie 2012 şi a fost publicat iniţial pe site-ul agentiadecarte.ro, la 18 noiembrie 2012. La lectura actuală trebuie activate cuvenitele amendamente temporale. (L.V)
*
* *
- Dragă Linda Maria Baros, pentru volumul La Maison en lames de rasoir, publicat în Franţa, la Cheyne éditeur (ediţia I - 2006, ediţia a II-a - 2008) ai primit Premiul Guillaume Apollinaire. Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre "greutatea" şi însemnătatea acestuia şi despre felul în care ţi-a influenţat cariera literară.
-Premiul Guillaume Apollinaire este cea mai prestigioasă distincţie literară din spaţiul francez şi francofon. Acest Goncourt al poeziei, după cum este considerat aici, are, fără îndoială, un impact deosebit asupra oricărui parcurs literar, nu numai pentru că îi conferă laureatului mult râvnitul statut de poet confirmat, dar şi pentru că îl antrenează într-o aventură literară fabuloasă. De-a lungul anului care a urmat decernării acestui premiu pentru volumul Casa din lame de ras, am fost invitată la 15 festivaluri şi la zeci de lecturi de poezie. Desigur, nu a fost posibil să onorez toate invitaţiile... Tot atunci, am primit câteva propuneri de traducere a volumului.
Şi aş spune că aventura continuă, deşi au trecut deja 5 ani! Participările la festivaluri, la lecturi sau la diverse proiecte poetice sunt şi acum numeroase iar volumul Casa din lame de ras a fost deja publicat în bulgară şi letonă, urmând ca în 2013 să apară, practic simultan, în engleză, spaniolă, italiană, lituaniană şi bengali. Aşadar, după cum am mai avut ocazia să subliniez, consacrarea pe care o presupune această distincţie poetică nu este, în nici un caz, o vorbă în vânt. Premiul Guillaume Apollinaire se prezintă ca o adevărată instituţie literară în Occident!
Spuneam că aventura continuă; aş putea chiar să zic că îmi propune noi cote, dat fiind faptul că în luna octombrie 2011 am fost invitată să mă alătur membrilor juriului. Sunt poeţi francezi importanţi, cu opere literare remarcabile.
-Consultând site-urile de pe net, am observat că juriulPremiul Guillaume Apollinaire are o medie de vârstă destul de ridicată… Spre 74-75 de ani…
- Cred că aşa este… Însă, dacă avem în vedere faptul că toţi cei 13 poeţi au fost aleşi pe viaţă - pentru a exista o continuitate în actul de jurizare -, atunci pare un lucru firesc. De altfel, între membrii acestui juriu, eu sunt cea mai tânără - peste 30 de ani se află între mine şi poetul cel mai apropiat ca vârstă. Aşadar, cu atât mai mult este o onoare pentru mine să particip în prezent la consolidarea cauzei literare pe care o promovează această venerabilă instituţie!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
