Cornel Ungureanu – Literatura Banatului. Istorie, personalităţi, contexte. Editura Brumar
Înainte de „Literatura Banatului”, cunoscutul critic literar timişorean Cornel Ungureanu a publicat mai multe cărţi în care explică ce anume înţelege prin conceptul de „geografie literară”. A fost mai ales „Istoria secretă a literaturii române”, ajunsă acum la ediţia a doua. Cornel Ungureanu şi-a propus chiar să scrie „Geografia literaturii române”, în şase volume – au apărut vol. 1, Muntenia şi vol. 4, Banatul. Criticul atrăgea atenţia că în conceptul de „geografie literară” intră obligatoriu „geopolitica”. Astfel se şi explică mulţimea paginilor acordate chiar şi în cartea despre care ne ocupăm acum Europei Centrale şi literaturii acestei zone. Adică autorul pleacă de la istorie care devine geografie literară. Există între altele, pare să susţină criticul, un determinism geografic, geografia îşi lasă amprenta asupra individului şi, inevitabil, asupra literaturii.
Fireşte, prima întrebare care se poate pune ar fi de ce este nevoie de diferenţierea pe care o face literatura unei provincii – şi mai ales dacă ea într-adevăr există. Explică foarte limpede, încă din 1940, istoricul Ion Dimitrie Suciu, citat de Cornel Ungureanu în introducerea cărţii sale: „În trecutul nostru literar, Banatul are o contribuţie deosebită faţă de cea ardeleană, care n-a fost luată în seamă fiind totodată confundată cu contribuţia Ardealului la dezvoltarea literaturii şi istoriografiei româneşti. Dacă pătrundem cu atenţie atât literatura, cât şi istoriografia bănăţeană, vedem că scriitorii bănăţeni au alt mediu de inspiraţie decât cei ardeleni: mediul satului sau al oraşului bănăţean; ba şi alt vocabular faţă de cel ardelean, tot aşa şi cu istoriografia bănăţeană”. Cornel Ungureanu aduce lucrurile la zi: „Cercetărilor vechi, consemnate de I.D. Suciu, li se adaugă azi altele, fundamentale. Nu putem scrie, azi, o geografie/istorie literară a Banatului fără studiile/descoperirile lui Costin Feneşan, Cristina Feneşan, Florin Medeleţ, Victor Neumann, Ioan Haţegan, fără cercetările grupului «A treia Europă», în care Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş şi Smaranda Vultur au avut un rol central”.
În masiva sa istorie de acum, Cornel Ungureanu, cum declara el însuşi, îşi îndeplineşte „o datorie a mea faţă de Banat, faţă de o istorie a scrisului din Banat, faţă de nişte oameni absolut extraordinari pe care n-ar trebui să îi uităm”.
„Există o istorie a Ardealului şi a Banatului – scrie Cornel Ungureanu – pe care germanii, maghiarii şi românii o scriu în feluri diferite. Nici liderii religioşi nu cad de acord atunci când e vorba de istoria, cultura, literatura Banatului şi a Ardealului. Niciunde graniţele Europei nu au fost revendicate cu o insistenţă mai mare, de fiecare dată pornind de la cărţi sau savanţi care denunţau barbaria şi elogiau civilizaţia. Carpaţii erau un spaţiu-limită, dar şi un loc al «ciocnirii civilizaţiilor», unde necunoscutul începea să devină palpabil. Geografiile naive sau doar strategiile anexioniste fixau aici Draculaland, ţinutul în care Dracula putea să-şi exercite demonia. Şi virtuţile infernale. Şi dacă în secolele al XV-lea sau al XVI-lea Dracula era un prinţ valah, în vremurile ceva mai apropiate de noi Dracula este o contesă maghiară.
Pentru arhitecţii universurilor imaginare din vestul european, Ardealul şi Banatul se afla la marginea lumii, în perimetrul de unde călătorul din vest putea să coboare «dincolo». Un dincolo care putea fi chiar în infern. Fiecare personaj însemnat al locului putea purta un stigmat demonic. Sau dacă nu fiecare, unii, care urmau să fie identificaţi. Dar era şi şansa mitografiilor, animate încă de biografiile unor mari personaje: Horia şi Cloşca, răsculaţii traşi pe roată la Alba Iulia, Gheorghe Doja, cel aşezat pe un tron înroşit la Timişoara, Avram Iancu, cel care, înşelat de promisiunile imperiale, colinda nebun pădurile Apusenilor erau repere ale istoriei noastre. (...)
De prea multe ori momentele culturale sunt subordonate geopoliticii. Dacă nu pricepem despre ce raporturi europene e vorba în Imperiu, dacă nu cunoaştem proiectele politice pe care se sprijină Maria Tereza sau Iosif al II-lea, Franz Josef sau Franz Ferdinand e greu să înţelegem de ce liderii şcolii ardelene îşi desfăşoară râvna într-o anumită direcţie. Cultura înseamnă pentru ei nu doar traduceri, lecturi, scris, ci şi alianţe politice, culturale, religioase. Înseamnă polemici, publicaţii, cărţi care să apere sau să acuze, să rectifice sau să atragă atenţia, să definească mai bine apartenenţa la un loc sau la altul. Literatura română a Ardealului e luptătoare, întreprinderile ei sunt, nu o dată, imnice, profetice, eroice, fiindcă în Ardeal românii erau o naţiune care trebuia să existe. Fiindcă, înainte de 1900, ea se definea printr-un şir de excluderi. Excluderi care vor dura încă multă vreme.”
În paisprezece capitole substanţiale, autorul se ocupă de concepte, de istorie, de personalităţi, de curente literare, trece în revistă toată literatura Banatului, oameni de prim plan, dar şi oameni de planul al doilea, scriitori care doar s-au născut la Timişoara sau au trecut în viaţa lor pe acolo o vreme, pe scurt tot ce e legat într-un fel sau altul de Banat.
Capitolele acestea sunt elocvente chiar prin titlurile lor: Istoriile literaturii, dinspre Banat; Ardealul şi Banatul, ca Românie inaugurală; Literatura graniţei; Topografii, itinerarii; Revoltaţii Banatului şi ai Europei Centrale; Modernii şi postmodernii Europei Centrale; Viaţa şi opiniile teologilor; Migraţii. Deteritorializări; Cerchiştii. Refugiul timişorean; Literatura graniţelor.
Numele amintite sunt uriaşe sau abia cunoscute: Petru Ilieşu, Mihai Şora, Traian Liviu Birăescu, Radu Ciobanu, Paul Eugen Banciu, Ion Marin Almăjan, Pavel Şuşară, Iosif Caraiman, Marius Munteanu, Ioan Ardeleanu, Gheorghe Iancovici, Simona Constantinovici, Dorin Murariu, Dan Floriţa-Seracin, Graţiela Benga, Herta Muller, Nicolae Breban, Ioan Viorel Boldureanu, Adriana Babeţi, Mircea Mihăieş, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Lucian-Vasile Szabo, Mircea Pora, Lucian Petrescu, Corina Ciocârlie, Tudorel Urian, Marius Lazurcă, Ciprian Vălcan, Dan Ungureanu, Radu Pavel Gheo, Petre Stoica, Anghel Dumbrăveanu, George Suru, Ion Cocora, Şerban Foarţă, Duşan Petrovici, Eugen Dorcescu, Damian Ureche, Mandics György, Marcel Tolcea, Traian Dorgoşan, Eugen Bunaru, Ion Monoran, Adrian Derlea, Mircea Bârsilă, Robert Şerban, Adrian Bodnaru, Gabriel Timoceanu, Tudor Creţu, Leonard Gavriliu, Radu Theodoru, Ion Arieşanu, Simion Dima, Valentina Dima, Maria Pongrácz Popescu, Veronica Balaj, Vasile Bogdan, Titus Suciu, Nina Ceranu, Ilie Chelariu, Aurel Gheorghe Ardeleanu, Ion Jurca Rovina, Constanţa Marcu, Toma George Maiorescu, Gheorghe Jurma, Ionel Bota, Gheorghe Azap, Nicolae Sârbu, Nicolae Irimia, Octavian Doclin, Ada Cruceanu, Ion Chichere, Costel Stancu, Iacob Roman, Raul Bribete, Simion Dănilă, Vasile Pistolea, Ioan Cărmăzan, Eginald Schlattner, Nikolaus Berwanger, René Philip Müller, Ana Simon, Victor Iancu, Ana Blandiana, Dorin Tudoran, Cătălin Dorian Florescu, Petru Cârdu, Andrei A. Lillin, Florica Ştefan, Ion Miloş, Slavco Almăjan, Stefan Ehling, Angela Marinescu (Marcovici), Walter Engel, Adam Puslojić, Ioan Flora, Duşan Baiski, Moni Stanila, Ivo Muncian, Hans Dama, Slavomir Gvozdenovici, Liubiţa Raichici, Simeon Lăzărean, Mariana Dan, Pavel Gătăianţu, Ioan Radin Peianov, Vasile Barbu, Isac Igor, Doru Ilana.
La scurtă vreme de la apariţie, numeroşi oameni de cultură s-au pronunţat asupra volumului (firesc, în primul rând timişorenii). Iată câteva nume:
„Spirit critic, imensă capacitate de cuprindere pe orizontală şi verticală, în spaţiu şi timp, cultură enciclopedică, expresivitate de prozator – alcătuiesc, toate, echipamentul lui Cornel Ungureanu, pornit în explorarea unui tărâm fabulos. Teritoriul în care înaintează îţi pare cunoscut, dar de fapt el se lasă descoperit pas cu pas alături de temerarul său cartograf. Iar locul acesta minunat de pe harta culturii poartă un nume: «Literatura Banatului».” (Adriana Babeţi)
„Cornel Ungureanu este cel mai important intelectual al Banatului. Critic şi istoric literar, conducător şi întemeietor de instituţii culturale, admirabil profesor şi îndrumător de doctorate, se află acum la vârsta sintezelor copleşitoare. Munca şi reflecţia de o viaţă îşi găsesc în volumul de faţă expresia cuprinderii enciclopedice şi a viziunii totalizante. Timbrul şi stilul textelor nu aparţin doar unui critic literar extraordinar, ci şi unui mare scriitor.” (Mircea Mihăieş)
„Veţi citi aici nu doar portretele – şi când spun portretele pun ghilimelele de rigoare – multor scriitori din Banat, de la începuturile literaturii până în contemporaneitate. Veţi vedea nişte portrete extrem de vii, pentru că dl Ungureanu nu vorbeşte doar despre cărţile acestor oameni, despre literatura lor, ci o contextualizează, vorbeşte despre persoanele din preajma acestor scriitori, despre prieteniile dintre scriitori, face joncţiuni, face arcuri peste timp, face nişte arce voltaice absolut uluitoare. O să citiţi cartea şi o să vedeţi cum lumea literară a Banatului interferează, chiar dacă unii scriitori nu mai sunt demult în viaţă… E aici o topitorie a unei bibliografii absolut impresionante, o topitorie făcută cu mare migală de un sticlar entuziast şi exuberant, aşa cum e Cornel Ungureanu, care e un om viu, un om care iubeşte literatura, care iubeşte scriitorii, care are prietenii spectaculoase. E foarte important să vii din interiorul acestei lumi absolut spectaculoase şi miraculoase care e literatura, să nu ai un scris rece, scrâşnit. E o carte fierbinte, deci citiţi-o ca pe un roman. Vă puteţi îndrăgosti de literatură.” (Robert Şerban)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
