Ziarul de Duminică

Literatura în totalitarism/ de Stelian Ţurlea

Galerie foto

Galerie foto

Autor: Stelian Turlea

31.10.2014, 00:19 163

Alice Munro

Fugara

Editura Litera

Traducere şi note de Mihnea Gafiţa. Cartea cuprinde opt povestiri despre natura oscilantă şi surprinzătoare a dragostei. „De la prima povestire, despre o tânără femeie care se dovedeşte incapabilă să-şi părăsească soţul, deşi îşi închipuie că este hotărâtă s-o facă, până la cele trei povestiri ce dezvăluie emoţiile complexe ale eroinei lor, o femeie pe nume Juliet, oamenii despre care scrie Munro – femei de toate vârstele şi stările sociale, cu prietenii, părinţii şi copiii lor – capătă sub ochii noştri o viaţă absolut reală, ca şi cum ne-ar fi vecini. Scriitoarea are darul miraculos de a face povestirile acestea la fel de autentice şi de memorabile ca povestea propriei noastre vieţi.”

 

Mariusz Szczygieł

Gottland

Editura ART

Cartea europeană a anului 2009. Traducere din limba polonă de Ana Maria Luft. „Este o colecţie splendidă de reportaje literare despre Cehoslovacia secolului trecut, trecând dincolo de stereotipuri culturale şi surprinzând unicitatea spiritului ceh prin prisma unor personaje excepţionale: actriţa Lida Baarová, femeia care l-a făcut pe Goebbels să plângă, sculptorul Otokar Švec, autorul celei mai mari statui a lui Stalin din lume, care-a decis să-şi ia viaţa înainte să-şi termine creaţia, o nepoată a lui Franz Kafka, care a cultivat anonimatul, cântăreaţa Marta Kubišová, căreia regimul comunist i-a interzis să cânte timp de 20 de ani, ştergându-i toate înregistrările din arhivele radio, legendarul fabricant de pantofi Tomáš Bata, care-a întemeiat un oraş pe care l-a controlat în totalitate, scriitorul Eduard Kirchberger, care s-a reinventat şi a devenit Karel Fabián şi mulţi alţii.”

 

Ana Barton

Prospect de femeie

Editura Herg Benet

Ana Barton are 40 de ani şi este manager editorial al revistei feministe „catchy.ro” şi are o fiică de 14 ani. Scrie, susţine ea, de douăzeci de ani, dar aceasta e cartea ei de debut. „Nu m-am gândit niciodată că scriu o carte sau că scriu texte pentru o carte. Nu vedeam volumul între coperte. Eu am scris pentru plăcerea de a scrie. La un moment dat, m-am gândit cum ar fi să mi se întâmple ceva, fiindcă nu ştie nimeni cât trăieşte. Mi-am dat seama că, poate, copilului meu nu îi va rămâne nimic de la mine. Cei apropiaţi, lângă care trăieşti zilnic, te văd în ipostazele tale domestice şi funcţionale, iar eu m-am gândit că propriul meu copil nu ştie ce este în sufletul mamei sale. Şi, în acel moment, am zis, OK, şi-n ziua în care eu nu o să mai fiu, ea o să citească aceste rânduri şi o zică «uite, mama, care-mi făcea lasagna sau clătite, este tipa care mi-a lăsat textele astea». Acest gând a fost cel care m-a motivat şi am zis că acum e momentul să scriu, iar această primă carte i-am dedicat-o fetei mele.”

 

Lucia Verona

Crima de la jubileu

Editura Tritonic

Ediţia a doua, revăzută. O carte despre care Horia Gârbea scria, la prima ediţie, cam exagerat, că ar fi „cel mai bun policier al nostru din ultimii 20 de ani, sau chiar de dinainte.”

„Un grup de oameni, izolaţi de intemperii, ar avea interesul să scape de prima victimă, pentru că va fi şi o a doua, nu mai vorbesc de a treia, există o crimă în trecut ale cărei ecouri tulbură prezentul eroilor, există mai ales o detectivă ad-hoc, care nu are nicio legătură cu forţele poliţieneşti regulate şi care dezleagă misterul până la capăt. Avem şi detaliile de atmosferă: somniferele, pana de curent, umorul macabru. În plus, Lucia Verona vine cu o B-story, ale cărei capitole se intercalează cu ale poveştii principale. E povestea unui om care a făcut parte din mafie, în State, şi a profitat de prăbuşirile de la Unşpe Răpciune ca să se dea mort şi s-o ia razna prin lume sub identităţi de schimb şi operaţii estetice. Nu vom afla pînă la final ce este cu acest misterios deghizat şi care e rolul lui în povestea A, cu care aparent nu are legătură.”

 
 

Ana Selejan

Literatura în totalitarism

1959-1960

Vol. 6. La răscruce de generaţii

Editura Cartea românească

Ultimul volum al celebrului studiu, început în 1994, asupra fenomenului literar românesc din perioada 1949-1960. Cărţile Anei Selejan despre realismul socialist sunt primele de acest gen în spaţiul literaturii est-europene. „Mirarea mea continuă – spune autoarea –, pe parcursul documentării, a fost aceasta: cum o masă mare de scriitori (şi  ceilalţi artisti) de vârste şi valori literare diferite au putut fi dirijaţi spre o creaţie străină de legile şi funcţiile esteticului de o mână de critici şi ideologi literari, toţi tineri, toţi pătimaşi, toţi fără operă, atenţi la păstrarea purităţii politice şi la difuziunea largă a paradigmei, bucuroşi să fie rotiţe eficiente în mecanismul ideologizării publicului prin scrieri (Paul Georgescu, Ion Vitner, Ov.S. Crohmălniceanu, Radu Popescu, Savin Bratu, Mihail Petroveanu, M. Gafiţa, Andrei Băleanu, N. Tertulian, M. Novicov, Georgeta Horodincă s.a.), şi cum se conforma această masă de creatori la toate sugestiile aberante ale acestora.”

 

Traian Vasilcău
Sfeşnic în rugăciune

Notograf Prim

Poetul basarabean Traian Vasilcău – pseudonim Traianus – s-a născut în 1969, a absolvit istoria şi etnopedagogia şi e preşedinte al Fundaţiei culturale „Pasărea Phoenix”. A  publicat peste 44 de cărţi, fapt ce poate inhiba şi pune pe gânduri un cititor. Scrie enorm, e omniprezent în spaţiul cultural, poezia sa e accesibilă, cu reflecţii ontice, cu conştiinţa că trăim dominaţi de mister. „Dacă sînt, atunci cine mai sînt/ Şi de ce mai sînt, când lumea toată/ E ca un apus strivit sub roată?” Foloseşte o limbă cu subtilităţi prozodice, uneori inventează cuvinte. „Eu nu inventez nimic.Eu doar regîndesc universul”, obişnuieşte să spună pe blogul pe care e foarte activ.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO