Australia a fost descoperita la inceputul secolului al XVII-lea de catre navigatorii olandezi, care i-au si explorat, de altfel, coastele de nord si de vest. Noua lor Olanda n-a durat prea mult pe harti, fiindca un capitan al marinei regale britanice, pe nume James Cook (exact: cel cu expeditiile din Oceanul Pacific, care avea sa-si lase oasele in Hawaii, dupa o incurcata lupta cu polinezienii locului), a luat in stapanire partea estica a continentului pentru Marea Britanie, iar englezii s-au "miscat rapid", intinzandu-si dominatia peste intregul continent.
Coloniile de la capatul lumii se intemeiaza de regula cu oameni necajiti, dispusi sa-si abandoneze caminele saracacioase si sa infrunte imensitatea marii pentru o licarire de speranta intr-o viata mai buna. Primii europeni stabiliti in Australia si Tasmania n-au fost, insa, niste descalecatori in adevaratul sens al cuvantului, intrucat nu vointa proprie le guverna gestul. Ei debarcau pe aceste tarmuri in calitate de puscariasi osanditi la deportare. Coroana britanica se debarasa astfel de criminalii sai recidivisti, mutandu-i din metropola la capatul nebulos al imperiului. Spun acest adevar incomod ca sa se inteleaga cam ce fel de lume poposea, fara speranta de intoarcere, in coloniile penitenciare deschise pe teritoriul austral. si, de asemenea, cam ce relatii erau dispusi sa stabileasca noii veniti cu vechii locuitori ai continentului, pe care, in infatisarea lor sugestiva pentru epoca de piatra, se grabeau sa-i trateze drept salbatici primitivi.
Aborigenii aceia au in urma, totusi, aproape 50 de milenii, pana la vremea cand primii lor stramosi vor fi venit din Asia de Sud-Est, peste promontorii si stramtori marine, ca sa-si implineasca destinul printre canguri si caini dingo. Cultura orala a acestor triburi este considerata astazi complexa, sustinuta de o mare varietate de limbaje vorbite (peste 200), iar practicile lor traditionale - intru totul demne de interesul etnografilor. La sosirea primilor albi (de calitatea morala pe care ne-o dovedesc documentele corabiilor care-i transportau), asemenea chestiuni subtile n-aveau cum sa prezinte importanta, iar rezultatul cel mai vizibil al conflictului dintre cele doua rase a fost rapida imputinare a aborigenilor. De la peste 400.000, cat se apreciaza ca erau prin 1788, cand se intemeia Port Jackson pe coasta de rasarit, numarul lor a scazut pe parcursul unui secol la 150.000. Ceea ce e chiar o performanta! Colonizarea a produs un val de masacre, britanicii facandu-si un titlu de glorie din vanatoarea profesionista de aborigeni. Exista si in acest sens destule marturii scrise. Au mai contribuit, fireste, bolile aduse din Lumea Veche, intre care epidemiile de variola sunt consemnate cu un efect devastator.
Pe parcursul anilor, atitudinea populatiei majoritare a continentului fata de aborigeni a suferit evolutii semnificative. Urmasii colonistilor de la inceputuri nu mai au caracterul neimblanzit al puscariasilor din care totusi descind, iar guvernele federale din ultimii 40 de ani au acceptat multe reguli tinand de lumea moderna. A fost abandonat prin lege pana si persistentul mit al "tarii pustii", servind odinioara drept justificare crimelor si dislocarilor de populatie bastinasa. Aborigenilor li se recunoaste astfel, desi cam tarziu, dreptul asupra pamantului lor dintotdeauna, iar istoria colonizarii continentului pare sa nu mai poata evita calificativul stanjenitor de "ocupatie europeana".
Intre armele traditionale ale bastinasilor australieni, bumerangul ocupa un loc aparte, intrunind caracteristica deplinei simplitati cu cea a unei utilizari extrem de ingenioase. Acest lemn usor si plat, slefuit, de forma usor curbata, daca e manuit cu pricepere reuseste performanta de a reveni, pe o curba spectaculoasa, la cel ce l-a aruncat. Metafora bumerangului are, la europeni, un sens ceva mai special, vorbind de faptul ca o lovitura necugetata ti se intoarce impotriva, precum arma de vanatoare si lupta a aborigenilor. Cam asa ceva se intampla astazi in Australia. Cu mentiunea ca bumerangul a fost aruncat nu de negroizii localnici, ci de colonistii invadatori, in momente istorice marcate de o alta constiinta (descriptibila din perspectiva regulilor actuale si ca inconstienta politica), iar riscul unei lovituri "pe retur" e oricand posibil la nivelul prezentului. Scapati de genocid, dar ramasi in mizerabila lor conditie de paria, aborigenii au o speranta de viata inferioara cu 17 ani celei obisnuite la albii australieni. Colectivitatile lor greu adaptabile cunosc cea mai mare rata a somajului, a consumului de alcool si droguri, a agresiunilor fata de femei si copii, degenerate adesea in crima. Conflictele lor de carciuma risca sa arunce in violenta comunitati intregi, cum s-a intamplat nu demult intr-o mica asezare din statul Queensland, unde rafuiala betivaneasca a scos pe strazi doua sute de insi inarmati cu sulite, cutite si bate, ca pe vremea razboaielor tribale. Guvernul s-a vazut nevoit sa trimita masive forte de politie si trupe, confiscand totodata intreaga cantitate de alcool din localitate.
Si mai e un aspect - de data asta de conflict strict cultural - in care actioneaza bumerangul simbolic de care am pomenit mai inainte. Tasmanienii, ai caror inaintasi au fost exterminati aproape in totalitate, au aflat ca oasele si craniile stramosilor lor se afla la Muzeul de Istorie Naturala din Londra, unde cercetatorii tocmai se pregatesc sa efectueze o serie de teste stiintifice asupra lor. Or, ceea ce pentru europeni este un valoros material de studiu, destinat sa lumineze secretul genetic al vechilor locuitori din regiune, pentru ceilalti reprezinta o crima de mutilare profanatoare. Partea ironica a situatiei este ca actualii tasmanieni sunt o populatie metisata, cu destul sange de alb in artere. Avocatii lor argumenteaza insa pe baza credintelor traditionale, conform carora mortii nu-si gasesc linistea pana cand ramasitele lor nu se intorc intacte in pamantul natal. Iar bumerangul zboara spre Londra, pe deasupra Oceanului Atlantic, sub forma cat se poate de moderna a unui proces international.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
