Ziarul de Duminică

Lucrarea iubirii în infernul contemporan/ de Stelian Ţurlea. GALERIE FOTO

Galerie foto

Galerie foto

Autor: Stelian Turlea

14.02.2014, 00:02 187

Marc Levy

Mai puternic decât frica

Editura Trei

Traducere din limba franceză de Aliza Peltier. Încă un roman de succes al acestui scriitor francez despre care se spune că este cel mai citit pe toate meridianele. De această dată, tema e uşor diferită, cartea având un suspans politic, internaţional. Eroina se zbate să găsească un document care ar putea să-i facă dreptate familiei sale acuzate de înaltă trădare. Dar intervin serviciile secrete americane, care se străduie să blocheze orice descoperire ce ar face rău statului. În poveste apare şi un reporter la New York Times, care se alătură fascinantei eroine, într-o anchetă de care depinde însăşi viaţa tinerei femei. Un roman cu capcane, secrete bine păzite şi mult suspans.

 

Agatha Christie

Autobiografia

Editura RAO

„Agatha Christie a început să lucreze la opera sa autobiografică în aprilie 1950 şi a terminat-o cu aproximativ 15 ani mai târziu, la vârsta de 75 de ani. Deşi autobiografie, Agatha Christie nu s-a lăsat încorsetată de rigorile cronologiei. Frumuseţea acestei cărţi constă, în mare parte, în libertatea naraţiunii, al cărei fir este dirijat după bunul plac al autoarei: ba meditează asupra compensaţiilor vârstei înaintate, ba îşi aminteşte trăsături ale copilei Agatha. În acelaşi timp, nu se simte obligată să includă în relatarea sa orice amănunt sau orice întâmplare - renumita sa dispariţie, de pildă. Este evident că preferă să evoce în general părţile amuzante ale existenţei sale. Puţini sunt cei care pot să afirme că au avut o viaţă mai intensă şi mai plină de culoare, iar cartea de faţă este, mai presus de orice, un imn închinat bucuriei de a trăi. Autobiografia, publicată în 1977, la un an de la moartea autoarei, este povestea fascinantă a vieţii ei personale, din fragedă copilărie, trecând prin cele două mariaje ale ei şi două războaie mondiale şi a experienţelor ei de scriitoare şi de participantă la expediţiile arheologice ale celui de-al doilea soţ, Max Mallowan.”


 

Guillaume Musso

După şapte ani...

Editura Allfa

Traducere din limba franceză şi note de Liliana Urian. Un thriller romantic prezentat astfel de editură: „Artistă boemă şi temperamentală, Nikki dă buzna în viaţa liniştită şi ordonată a lui Sebastian, un lutier dintr-o veche şi bogată familie newyorkeză. Deşi sunt cum nu se poate mai diferiţi, se iubesc cu pasiune şi se căsătoresc. Dar căsnicia lor nu merge şi, încet-încet, ura ia locul iubirii. După un divorţ furtunos, fiecare merge pe drumul lui. Până într-o zi, când dispariţia misterioasă a fiului lor o face pe Nikki să-i ceară ajutorul fostului soţ, pe care nu l-a mai văzut de şapte ani. Constrânşi să-şi unească forţele, Nikki şi Sebastian pornesc într-o urmărire plină de neprevăzut, care îi poartă de pe străzile Parisului până în inima junglei amazoniene. Prinşi într-o conspiraţie infernală, cei doi au prilejul de a redescoperi o intimitate pe care o credeau pierdută pentru totdeauna.”

 

Lia Faur

Poeme pentru fluturi bolnavi

Editura Brumar

O plachetă de 48 de pagini, a cincea carte a autoarei. „fac paşi spre sticla de apă/aşezată pe marginea ferestrei/ îmi sângerează buzele fără motiv/ aş fi vrut să mă uit la un film despre fluturi/ cum se îmbolnăvesc ei în copilărie/ şi cum le cad aripile la chimioterapie/ sunt jalnici aşa cum se târăsc pe podea/ cu zgomot de papuci târşiţi/ şi nimeni nu-i bagă în seamă/ îi mătură ca pe gunoaiele obişnuite de zi cu zi/ unii au noroc de insectare înainte de tratament/ dar cei mai mulţi dispar la fel cum/ dispărea praful de pe aripile lor/ când porneam la cules de fluturi/ cu plasa de tifon făcută de bunicul/ ieri câţiva fluturi muribunzi/ au zburat deasupra mea/se scuturau în aer/ şi tot aerul s-a umplut de prafuri/  colorate/ pe ici pe acolo câte o aripă” (Fluturi bolnavi)

 

Gabriel Osmonde

Lucrarea iubirii

Editura Univers

Traducere de Irinel Antoniu. „Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai adânc ancorat în mine decât Makine“, a declarat Andrei Makine, scriitorul care a semnat cu numele Gabriel Osmonde această carte despre refuzul vieţii contemporane. „Protagonistul, un marginal caustic, ne poartă prin lumea falsului umanism, a corectitudinii politice, a învăţământului decăzut, a psihiatriei, a scriitorilor (un capitol ne înfăţişează, satiric, figuri marcante ale literaturii franceze de astăzi, cu nume nu îndestul schimbate cât să nu poată fi recunoscute) sau a pornografiei. Mizantropia personajului principal alternează cu o puternică iubire de semeni, pe care vrea să-i salveze deschizându-le ochii spre frumuseţe.”

 

H. Salem

Iubita detectivului

Schiţe şi povestiri

Editura Tritonic

Antologia realizată de Lucia Verona cuprinde schiţe de o pagină sau două, povestiri şi trei  fragmente dintr-un mic roman inedit – „Haimală” – , povestea unei familii de evrei din cartierul Dudeşti în timpul celui de-al doilea război mondial. Scriitorul Hary Salem a trăit între 1927 şi 1991, prin urmare în două epoci, interbelică şi comunistă.A fost autor de piese de teatru, povestiri, scenarii pentru radio şi televiziune, schiţe şi romane, două publicate postum, când a fost descoperit şi ca poet, prin volumul „Misterul persistă”. A fost soţul Luciei Verona.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO