Silviu Neguţ
Geopolitica
Meteor Press Publishing
Silviu Neguţ este geograf şi analist geopolitic, profesor universitar, fost decan al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale la ASE, autor a zeci de cărţi şi studii geopolitice. În urmă cu şapte ani a publicat „Geopolitica, Universul puterii” . Această nouă ediţie, mult îmbogăţită, ne propune o privire asupra lumii în acest început de mileniu, o lume aflată într-o continua reconfigurare (duşmanii de ieri prietenii de azi, şi invers), într-o vreme în care are loc translatarea sferei de interes a lumii dinspre Zona Atlanticului, care a dominat lumea timp de 500 de ani, spre zona Asia-Pacific, cea mai dinamică astăzi de pe întreg mapamondul.
„Deşi capitolele şi subcapitolele nou introduse au schimbat, cred – spune autorul –, destul de radical structura lucrării anterioare, este de precizat că acestea doar au îmbogăţit-o şi nuanţat-o, nu au anihilat-o: au rămas toate conceptele prezentate anterior şi toate capitolele, acestea fiind doar actualizate, completate şi, în unele cazuri, nuanţate. Au fost păstrate, prin urmare, subdiviziuni precum Ce este Geopolitica?, Conceptele geopolitice (putere - mare putere, structurile de putere, sferele de influenţă, ideologia, stare conflictuală - război, punct geostrategic - zonă geostrategică, panism etc, precum şi exemplele de mari puteri din Antichitate până în zilele noastre), Statul – cel mai vechi actor de pe scena mondială, Europa între integrare şi fragmentare, Raportul Religie - Geopolitică, De la lumea unipolară la lumea multipolară, România în context geopolitic european şi mondial. S-au făcut, în schimb, completări, în unele cazuri substanţiale, la unele concepte, precum hegemonie, putere (inclusiv suita putere dură - putere blândă - putere inteligentă), multipolaritate, conflicte, autonomizare, mari puteri etc, au fost tratate şi alte personalităţi care au marcat devenirea geopolitică a unor state, precum Charles de Gaulle, Konrad Adenauer, Helmuth Kohl, Franco, Juan Carlos I, Salazar, Vladimir Puţin şi alţii, au fost scoase în evidenţă manifestările geopolitice din ultima vreme ale marilor puteri etc.
În ceea ce priveşte partea integral nouă, ar fi de scos în evidenţă următoarele:
- identificarea şi prezentarea şcolilor geopolitice: franceză, germană, anglo-saxonă, nisă, japoneză, latino-americană, italiană şi, evident, românească, îndeosebi prin personalităţile specifice şi contribuţia acestora Ia patrimoniul geopolitic, precum, doar exemplificativ, Jacques Ancel şi Yves Lacoste, Otto Maull şi Oscar von Niedermayer, Isaiah Bowman şi Edvvard Nicolae I.utiwak, Piotr Saviţki şi Aleksandr Dughin, Golbery do Couto e Silva şi Juan Guglialmelli, Fumimaro Konoe şi Yosuke Matsuoka, Ernesto Massi şi Carlo Jean, Ion Conea şi Gheorghe I. Brătianu;
- tratarea puterilor regionale; în condiţiile în care tot mai multe state dobândesc o serie de atuuri de putere şi îşi creează o sferă de influenţă tot mai mare în jurul lor, acestea devin voci de care trebuie să se ţină seama cel puţin atunci
- când sunt în cauză probleme care privesc regiunea în care se circumscriu, dacă nu şi în altele. Am inclus aici 15 state de pe toate continentele locuite, de la Africa de Sud la Brazilia, India, Indonezia şi Turcia, cu prezentarea, totodată, a personalităţilor politice care au jalonat drumul lor spre un asemenea rang;
- ca o urmare firească a acestei detaşări a unor state din masa amorfâ a ţărilor lumii, s- au cristalizai grupurile mondiale, pe lângă cel elitist (G8), configurăndu-se G20 (care a devenit tot mai vocal pe scena mondială, ţintind eclipsarea lui G8), Next-Eleven, BRICS şi altele, care, de asemenea, au fost tratate în lucrare;
- evenimentele din Ucraina (2014) au readus în atenţie conflictele îngheţate şi, în consecinţă, au fost tratate câteva studii de caz: Cri.meea, Transnistria şi insulele Diaoyu/Senkaku/ Tiaoyutui;
- într-un asemenea context 5-a impus abordarea de sine stătătoare a războiului gazoducţelor, care a dobândit noi conotaţii;
- au fost avute în vedere câteva regiuni geopoîitice total diferite din punctul de vedere al caracteristicilor, problematicii şi actorilor implicaţi sau interesaţi, precum Zona Marii Negre, Regiunile polare şi „Primăvara arabă”; cum miza geopolitică principală actuală şi de perspectivă o constituie Eurasia, s-a considerat absolut necesară abordarea acesteia, inclusiv conceptele geopoîitice generate de ea.
În final, apare aceeaşi întrebare din Prefaţa la lucrarea precedentă; „în ce lume ne este dat să trăim la acest început de mileniu XXI?”
O lume mai bulversată decât oricând. Dar, spre ce fel de viitor ne este hărăzit să ne îndreptăm? Greu de răspuns...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
