Studiind la Universitatea din Iasi, e atras deideile lui Simion Barnutiu si ale fractionistilor ieseni, inrandurile carora il gasim intre 1867 si 1870. De la inceput searata agresiv in scris si in oratorie. Fireste, eantijunimist.
Dar in 1872 parasestefractionistii, intra in randurile junimistilor si e adversar al luiV.A. Urechia si B.P. Hasdeu. Simtindu-i valoarea intelectuala, TituMaiorescu determina Junimea sa-i acorde o bursa la Ecole des HautesEtudes din Paris. La intoarcerea in tara, in 1879, dupa doi ani decochetari, intra in Partidul National Liberal, pe care pana atunciil combatuse. Survenind despartirea dintre I.C. Bratianu si C.A.Rosetti, e de partea celui din urma. "N-ai fost, nu esti si nici aisa fii satisfacut vreodata", i-o spune I.C. Bratianu in 1883. Siavea dreptate.
Dupa 1884, editeaza "Lupta" siduce cea mai violenta campanie contra liberalilor. Contra lor, darsi contra suveranului, acuzat de a fi "catana nemteasca", "ulanprusian", "izvorul tuturor relelor", "samsarul tuturor tradarilor","suflet blestemat", "omul periculos"... Cocheteaza cusocial-democratii si invata de la ei ce inseamna amagirea socialaispititoare.
In 1888 creeaza propriul saupartid, Partidul Democrat Radical, al carui program e negareatuturor si a carui principala arma este atacul fara crutare aladversarului. Colaboratorii sai sunt oameni tineri si, cum seintampla adesea la aceste varste, si oameni de stanga: MirceaRosetti, Vasile Conta, C.D. Anghel, A. Bacalbasa, Al. Ionescu, I.Teodorescu...
Visand sa fie ministru, Gh. Panuse apropie din nou de junimisti, dar acestia nu-i mai acceptacolaborarea. P.P. Carp n-are nici o incredere in statorniciapolitica a lui Panu si nici in ideile sale radicale. Pentru el,Panu e un "baiet din popor" care, vazand ca altii au ajuns maricu"steagul ros in mana si cu opinca in gura", s-a apucat si el safaca acelasi lucru. In general oamenii de stanga nu-i placeau luiCarp si pentru ca ii caracteriza demagogia, iar daca ideile lorpolitice se intampla sa izbandeasca, escamotau izbanda "in favoareasituatiunii lor politice, fara sa aplice ceea ce ziceau ca voraplica in favoarea claselor de jos".
Nici T. Maiorescu n-areincredere in radicalismul democratic, care "trebuieste combatut caceva periculos si in orice caz prematur si nici nu este mai maregreseala in politica practica decat ignorarea fazelor treptate,prin care trebuie sa treaca evolutiunea unui popor".
Panu nu gaseste mai multaintelegere nici in randurile liberalilor disidenti, cu care aparentse intelegea (D. Bratianu participa la banchetul prilejuit decrearea Partidului Democrat Radical, la Iasi, in ianuarie 1889, unbanchet cu sortimente hazlii: mezeluri "in colectivitate", cotletede "caprioare conservatoare cu sos junimist", iepuri "laterali cusalata radicala", vinuri "disidente"...).
Sustinand darea in judecata aguvernului I.C. Bratianu, Panu isi pierde orice simpatie liberalasi ajunge un izolat pe scena politica (soarta tuturor peregrinilorpolitici). Ceea ce nu-l impiedica sa atace la dreapta si la stanga,mai ales la stanga in acesti ani, impotrivaliberalismului.
Avea dreptate G.D. Pallade: "Sicand te gandesti ca acest om crede ca anuntand pierzania tuturor,in potopul coruptiei va gasi naivi care sa-l ia pe el si peBacalbasii sai drept salvatori, mila te cuprinde si trebuie saplangi".
Panu a fost de doua ori deputat(1881, 1888) si o data senator (1892). Dar ar fi vrut sa fieministru. Si incontestabil valoarea sa il recomanda. De aceea trececu partidul sau la... conservatori in 1897. Trece exact in parteacealalta. Si tot nu ajunge in guvern. Politica presupuneflexibilitate, acomodare continua, capacitate de receptare aschimbarilor. Dar presupune si caracter. Istoricul, de cele maimulte ori, il retine pe acesta din urma.
ION BULEI (n. in1941). Profesor universitar la Facultatea de Istorie aUniversitatii din Bucuresti, a fost atasat cultural la Roma,director al Institutului Roman de Cultura de la Venetia. In prezenteste si director al Institutului de Stiinte Politice si RelatiiInternationale al Academiei Romane. Membru al Uniunii Scriitorilor,al Comisiei Internationale de Relatii Internationale si in colegiulde redactie al mai multor reviste de specialitate. Specializat inproblematica evolutiei fenomenului politic romanesc, a participatla editarea unor instrumente de lucru privind istoria moderna aRomaniei, la diverse proiecte de cercetare internationale, apublicat un numar considerabil de articole, studii si carti pe temedintre cele mai diverse, privind istoria Romaniei si a primitPremiul Academiei Romane si Premiul special al UniuniiScriitorilor. Cartea sa "Scurta istorie a romanilor" a aparut nunumai in numeroase editii in romaneste, dar si in traduceri infranceza, engleza, germana, italiana si greaca. A fost decorat cuordinul Steaua Romanei in grad de Ofiter, in anul 2000.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
