Maiestrele si inorogii lui Petru Damir

2 nov 2007 Autor: Adrian-Silvan Ionescu

In sala de expozitii din holul Ministerului de Externe a fost deschisa de curand expozitia de pictura a lui Petru Damir. Medic de profesie si ?doctor? in pictura, Damir si-a gasit bucuria timpului liber in artele plastice, perfectionandu-se intr-atata incat a devenit chiar membru al U. A.P. Si si-a cladit o cariera invidiabila in zona vizualului.

Damir este un hedonist si reuseste sa transmita aceasta stare privitorilor operelor sale. Curajos in aplicarea culorilor primare, el nu se refugiaza in impersonale griuri neutre spre a eluda contrastele puternice si problemele de armonie. Dimpotriva, el este un adept al paletei bogate, al tonurilor stralucitoare care canta in compozitie, fara a distona, fara a agresa privirea. Puternic ancorat intr-un figurativ liric, el este - ca orice moldovean cu puternice legaturi cu folclorul - un povestitor fara a deveni, insa, narativ. Lucrarile sale incanta fara a pune probleme existentiale, chiar daca sunt stapanite de o doza de mister si onirism de filiatie suprarealista. Pauni si bufnite, papagali si pasari maiestre sunt zburatoare colorate, evadate dintr-un atlas zoologic spre un mediu mirific, de basm, ce te poarta pe aripile fanteziei. Majoritatea picturilor sale transporta pe privitor intr-o zona a visarii si a bucolismului. Pot fi intalnite fragmente de peisaj imaginar, cu nuante indicibile de verde si irizari de nori, sau arhitecturi imposibile, definite printr-o vibrata masa cromatica. Naturile statice isi gasesc uneori filiatia in tipul "vanitas" practicat de pictorii neerlandezi prin plasarea de obiecte simbolice in jurul unui craniu pentru a desemna personalitatea unui ilustru defunct. Dar, la Damir, craniul este inlocuit cu o masca alba, de carnaval venetian, iar mesajul este translat, cu eleganta, spre buf si grotesc. Masca, de altfel, joaca un rol important in compozitiile sale si apare adesea asociata cu personaje ori obiecte selectate aleator ("Tanara japoneza cu masca", "Vanzatorii de masti", "Natura statica cu masca").
Cel mai adesea, in lucrarile sale apare inorogul, simbol al perfectiunii, al inaltei spiritualitati, al nobletei de sange - caci doar sub forma inorogului se autoportretiza Cantemir in "Istoria ieroglifica" -, dar si al singuratatii. Inorogii sai, surprinsi in galop zburator peste nori, in zarile necuprinse, ori in contemplatie extatica pe un pisc de munte, profilandu-se pe o zare de foc, ori pe intunericul noptii astrale, sunt gracili si intangibili. Impletire de creatura serafica si demoniaca, inorogul se afla la granita dintre lumi, iar artistul se incumeta a-i da forma si culoare in basmele pe care le scrie cu penelul. Neincalecat de fiinta omeneasca, inorogul lui Damir este adesea calarit de cate o faptura fara contururi precise, iluzorie ca si el. Astfel, pictura lui Petru Damir satisface pe deplin nevoia de fantezie a contemporanilor prea preocupati de problemele zilnice pentru a se mai deda bucuriei fluturarilor imaginatiei.