Ziarul de Duminică

Maniu-mania. Cel mai bine vândut pictor român s-a întors acasă

Maniu-mania. Cel mai bine vândut pictor român s-a întors acasă

Autor: Daniel Nicolescu

22.09.2010, 23:33 419

Atent nu doar la suflul artistic autentic, la acordurilecromatice ale tablourilor, ci şi la culoarea banilor, dl RaduBoroianu a ales să deschidă European Art Gallery cu o selecţie dinoperele celui mai bine cotat (vândut) pictor român contemporan almomentului, Nicolae Maniu* (foto 8).

Artistul trăieşte la Paris din 1993, după ce, în 1983, alesesecalea exilului şi se stabilise la Koln, în Germania. A cunoscut oascensiune rapidă, expunând, graţie lui François Gall, la SalonulIndependenţilor de la Paris (la doar trei ani de la plecarea dinţară) şi vânzându-şi prima pânză chiar în ziua deschideriisalonului. Din 1997, a intrat sub selecta umbrelă galeristică a luiGilles Dyan (proprietarul lanţului Opera Gallery) şi a pătruns înimportante colecţii private de pe toată suprafaţa globului. A venitacum în România (după o altă glorioasă descindere pe plaurilenoastre în 1996, la Galeria ¾ a Teatrului Naţional), la deschidereaexpoziţiei pe care i-a pus-o la cale European Art Gallery, precedatde o aură mitică (dintr-un areal mitic modern, desigur, care urcăpe piscuri succesul de public şi cota de piaţă), creată în bunămăsură de doamna Veronica Marinescu (printr-un articol intitulat"Cel mai bine vândut pictor român în afara graniţelor ţării") şiîntreţinută de o serie de articole-interviu semnate de dl RaduConstantinescu şi tipărite în rubricile Ziarului de Duminică, înmartie 2009 (vezihttp://www.zf.ro/dupa-afaceri/nicolae-maniu-cel-mai-vandut-pictor-roman-4019565/),articole în mare măsură lămuritoare pentru biografia şi operaartistului.
Am avut şansa să schimb câteva vorbe cu maestrul, înainteaconferinţei de presă din dimineaţa zilei de 16 septembrie, şi amaflat un om aşezat cu picioarele pe pământ în faţa "viituriisuccesului", uşor stânjenit de eticheta de "cel mai vândut pictorromân" şi comentând cu delicateţe şi înţelepciune prezenţa sa lafaimoasa licitaţie Paris-Bucarest (de la Drouot Montaigne, 28-29martie 2009), când a reuşit doar un scor "mărunt" (8.000 de euro,în comparaţie cu cei 80-100.000 pe care îi obţine curent pentru opânză de dimensiuni generoase, dar "din care 50% intră în vistieriagaleriei care îl reprezintă", asta pentru că, înţelegem, pictorulnu a încercat vânzările "de gré à gré").
Făcând parte din acelaşi lot de fini tehnicieni ai penelului încare se află şi, să zicem, un alt clujean, Ovidiu Avram (pe careunul dintre specialiştii AEG, Mihai Covaci, l-a expus în iunie2009, la Rin Grand Hotel), Nicolae Maniu comunică sentimentul căreprezintă o valoare sigură: un arsenal tehnic fără cusur, minuţieflamandă, vernis-uri clasice şi, mai presus de orice, o viziuneflatant-accesibilă pentru marele public, lipsită de obscuritate şide căutări moderniste, cu compoziţii curate şi elaborate, cu citaterecognoscibile din marii maeştri, cu detalii-nadă imbatabile(nuduri, peisaje cu perspectivă profundă etc.). Dar şi cufunambulerii anecdotice de tipul acestei "Ambiguitate" (foto 1 -2003, ulei pe pânză, 146 X 189 cm), reprezentând o tânără care-şiacoperă sfielnic, cu patru mâini, nurii şi care are în faţă, pe omasă drapată dalinian (de admirabilă execuţie), două portocale şi obanană decojite.
În discursul de vernisaj, dl Radu Boroianu folosea o fabulă plinăde interes. La o expoziţie, unul dintre privitorii cârtitori aitablourilor lui Maniu se întreabă: "Dar, finalmente, asta nu efotografie sau, mai ştiu eu, colaj? La care mucalitul nostrutransilvan îi replică liniştit: de când nu aţi mai avut timp săpriviţi un Dürer sau un Van Eyck sau un Holbein, Velasquez sauRaphael?" Fabulistul vrea să spună că şi marii maeştri pictauexact, obsedaţi de minuţie şi de verosimil, dar că asta nu îi făceamai puţin mari. După cum, adăugăm noi, Velikovic sau (că tot venivorba) cel mai cotat pictor al sfârşitului de secol XX, FrancisBacon, foloseau fotografia până la o imprima pe pânză şi a reveni,apoi, asupra ei. Deci nimic grav în utilizarea fotografiei.Problema e cum o foloseşti şi ce scoţi, finalmente, din ea. Dacă eo viziune, e minunat, dacă e doar un trompe l'oeil sau un trompel'intelligence, lucrurile sunt mai delicate.
Urându-i bună revenire domnului Maniu pe simezele bucureştene, îidorim, în plus, să-şi găsească mai des calea spre publicul nostru,căruia să-i arate cât de trudnice sunt căile artei, care, fărămeserie, rămâne doar o bună intenţie.


*) EAG, Bulevardul Regina Maria nr. 18, expoziţie Nicolae Maniu(septembrie-octombrie 2010, vernisaj 16 sept.)

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO