Ziarul de Duminică

Marea defrişare (II)/ de Alex Dima

GALERIE FOTO

GALERIE FOTO

Autor: Alex Dima

25.07.2013, 23:52 145

40 de milioane de euro intr-un an si jumatate. Atat a reusit sa castige un domn din vanzarea unor paduri. O afacere excelenta, nu-i asa? Problema este ca padurile nu i-au apartinut ci le-a castigat in instanta, prin deciziile unor judecatori in conditii cel putin discutabile. Acum in padurea vanduta se taie.

Granita dintre Maramures si Bucovina. De sus se vad munti intregi decopertati. Un adevarat dezastru. Mare parte din padurile de aici au fost retrocedate si sunt acum in proprietate privata. De ani de zile, aici se savarseste un adevarat masacru.

Din pacate, tot ce s-a intamplat aici s-a intamplat sub nasul autoritatilor si de multe ori cu acordul lor. Si trist este ca in acest moment nimeni nu mai pune padure la loc. O afacere de multe milioane de euro.

Dezastrul de aici e departe de civilizatie. Mai bine de 30 kilometri trebuie sa mergi prin padure pe calea Tibaului pentru a ajunge in acesta zona in care cuvantul lege este total necunoscut. Peste acesti munti pare ca a cazut o bomba.

Rar mai gasesti un smoc de padure ramasa Dumnezeu stie cum. Cu siguranta ca ii va veni randul curand la taiere.

Iar omerta - legea tacerii e la ea acasa. Nimeni nu stie si n-a vazut nimic.

Am urcat catre granita cu Ucraina, unde se auzeau drujbele. Taiatorii ne-au vazut si au fugit.

Si dupa cateva minute, unul dintre lucratori a aparut.

Toate masinile care trec pe Valea Tibaului au numere cu „VAL”. „VAL” vine de la SC Valcanescu srl, o firma care apare intr-un raport al corpului de control. Este mentionata aceasta firma de 40 de ori. Cu un prejudiciu de sute de mii de euro. Corpul de control face hartii, iar firma isi vede nestingherita de treaba in padure. Taie fara nicio apasare.

Am incercat sa luam legatura cu patronii acestei firme. Nicio reusita

In toata zona Maramuresului se fac acum controale. Se intocmesc dosare. Prejudiciul se ridica la multe milioane de euro. Mai e insa mult pana cand cineva va raspunde pentru dezastrul de aici, din aceste paduri private. Altele abia acum au trecut din proprietatea statului la particulari.

Elocventa e povestea Societatii Anonime Forestiere Ardeleana pentru industrie forestiera. Fondata la 1893. In acesta zona erau cladiri cu muncitori adusi din toata tara, ba chiar si din strainatate. Pe aici trecea o cale ferata. De aici pornea lemnul catre tara. De-o suta si ceva de ani de aici se tot scoate lemn si se scoate in continuare.

Societatea Anonima Forestiera Ardeleana a detinut 15 mii de hectare de padure in Covasna si Buzau. Din documente rezulta ca dupa al doilea lea raboi mondial, societatea s-a imprumutat la banca statului si a garantat creditul cu padure. Intr-o nota a Romsilva se arata ca, in 1948, bunurile societatii au trecut in proprietatea statului roman ca urmare a datoriilor pe care aceasta le avea la banca si nu ca un abuz savarsit de statul comunist.

In 1947, societatea Ardeleana era condusa de Gheorghe Poenaru, care detinea 9 la suta din actiuni. In anul 2003, Petre Vlad Poenaru impreuna cu doua surori, fiii actionarului Gheorghe Poenaru, isi revendica mostenirea tatalui si primesc 9 hectare de padure la Gura Teghii. In 2005 se schimba legislatia si permite mostenitorilor sa ceara restitutio in integrum. Cei trei mostenitori se prezinta la Gura Teghii si cer sa primeasca 9 la suta, cat a avut tatal lor, din padurile Societatii Ardeleana. Sunt refuzati de comisia locala Gura Teghii pe motiv ca tatal lor a detinut actiuni si nu paduri.

Cei trei mostenitori se intorc la Bucuresti si intr-un apartament din Drumul Taberei infiinteaza Societatea Forestiera Ardeleana srl cu scopul de a „redobandi patrimoniul Societatii Anonime Ardealeana pentru Industrie Forestiera” iar presedinte este numit Poenaru Gheorghe Vlad. Cer de data aceasta comisiei locale de la Gura Teghii toata padurea detinuta de Ardeleana. Primaria Gura Teghii trimite solicitarea la comisia judeteana Buzau, care o respinge. Hotararea este trimisa Comisiei locale Gura Teghii, dar ciudat lucru, aceasta nu o mai comunica si solicitantilor. Se intampla in august 2006.

5 ani mai tarziu, 2011, cei 3 fondatorii ai noii Societati Ardeleana se intorc la Gura Teghii si cer lamuriri asupra solictarii depuse in urma cu 5 ani. Primesc din nou raspunsul in scris ca cererea lor a fost respinsa. Cu acest raspuns se prezinta la Judecatoria Patarlagele si dau in judecata Comisia Locala Gura Teghii si Comisia judeteana Buzau si cer sa primeasca 5.134 de hectare de padure. Incepe procesul iar actionarii proaspetei societati Ardealeana vand drepturile litigioase unui om de afaceri: Gheorghe Ceteras,  care preia lupta cu justitia pentru dobandirea padurilor.

Judecata se face la Patarlagele, Buzau, iar judecator este Toader Neculae. Comisia locala Gura Teghii depune plangere la instanta in care arata ca noua societate NU este continuatoarea in drepturi a societatii Anonime Ardelena, ca nu are calitatea de persoana deposedata si ca nu se cunoaste cu exactitatea care au fost actionarii. Toate aceste plangeri sunt insa respinse de judecator care deduce ca intrucat in 2000 cei trei mostenitori au mai primit 9 hectare de padure, asta inseamna s-a recunoscut dreptul lor de proprietate, si ca implicit Gheorghe Poenaru a fost actionar al societatii Ardeleana, iar societatea a fost proprietara terenului in discutie. Judecatorul respinge cererea Romsilva de a participa la proces si hotaraste ca noua societate este continuatoarea in drepturi a vechii societati Ardeleana si primeste padurea. In 2011 judecatorul  de la judecatoria Patarlagele hotaraste ca Ceteras Gheorghe in calitate de gestionar al SC Forestiera Ardeleana poate sa primeasca 5.132 de ha de padure. Astăzi, judecatorul nu mai vrea sa vorbeasca.

In decizia data judecatorul obliga comisia judeteana si locala sa il puna in posesie pe Ceteras Ghorghe si sa emita titlurile de proprietate. Sentinta de la Patarlagele putea fi atacata in termen de 15 zile. Decizia a fost data pe 11 aprilie 2011. In 13 aprilie 2011,  Directia Silvica Buzau ii comunica prefectului ca decizia luata de instanta de la Patralagele este nelegala si cere sa faca recurs.

Atat comisia Judeteana cat si cea locala de la Gura Teghii, care s-a opus ani la rand sa dea padurea, nu mai depun recurs. M-am intalnit acum cu fostul prefect al Buzaului, Paul Beganu, de meserie inginer silvic, cel care a condus comisia judeteana si care a refuzat sa faca recurs. A acceptat sa dea un interviu doar daca stam ascunsi in masina.

La Gura Teghii, primarul are toata povestea trecuta intr-un caiet. Recunoaste ca nu a mai depus recurs de frica sa nu plateasca eventuale cheltuieli de judecata.

Asa se face ca in doar cateva zile, Gheorghe Ceteras primeste padurea. 5.132 de hectare, din care 2.827 din proprietatea statului. Imediat a vandut tot unei firme din Germania. Pe 5 mii de hectare de padure Gheorghe Cetaras recunoaste ca a luat 20 de milioane de euro. O suma mare, care explica pe undeva rapiditatea cu care s-a derulat toata aceasta afacere. Si explica si de ce autoritatile si-au tinut gura.

Acum, in padurile vandute de Ceteras se taie. Pe valea care leaga Buzaul de Covasna e agitatie mare. Firma din Germania, care a cumparat padurea, taie in mai multe locuri.

Dar povestea padurii ardelene si a lui Gheorghe Ceteras nu se opresc aici.

Covasna. Şi aici este padure primita de Gheorghe Ceteras aici. Tot in contul vechii Societati Ardeleana. In 2011, dupa ce a primit padurea din Buzau, Ceteras inainteaza actiune la judecatoria din Targu Secuiesc si cere 5.700 de hectare de padure pe teritoriul Covasnei. Dar cererea este respinsa pe motiv ca Gheorghe Ceteras nu are calitatea de mostenitor legal si ca noua societate Ardeleana nu poate fi continuatoarea si mostenitoarea celei desfiintate in 1948. Ceteras depune recurs iar judecata se muta la Tribunalul din Sfantul Gheorghe, unde i se da castig de cauza. Societatea e recunoscuta si Ceteras primeste padurea. Orasteanu Nicolae a fost unul dintre judecatorii care au dat decizia in dosar. „O atare concluzie am tras-o ca urmare a celor stabilite prin sentinata 5...din 12/04/2011 a judecatoriei Patarlagele, irevocabila prin nerecurare, aceasta instanta stabilind cu putere de lucru judecat ca SC Forestiera Ardeleana este o forma asociativa echivalenta cu cea initiala. Am primit acea sentinta devenita irevocabila ca fiind una intrata in puterea lucrului judecat care nu poate fi ignorata de catre o alta instanta. Cu alte cuvinte noi nu puteam pune in discutie ceea ce a decis alta instanta.”

Prin urmare, daca prefectul Buzaului, care acum se teme sa dea interviuri in vazul oamenilor, ar fi depus recurs la Patralagele, alta ar fi fost situatia.

Hotararea tribunalului Covasna ajunge la Comisia judeteana care o valideaza. Din nota Romsilva reiese ca mai erau sanse ca padurea sa nu fie predata lui Ceteras. Prefectul Covasnei este de acord sa trimita mai intai validarea la Directia Silvica pentru a permite angajatilor acesteia sa o conteste. Validarea se face in data de 14 decembrie 2012. In aceeasi zi, la Covasna, la Directia Silvica se prezinta seful serviciului Control din Romsilva care ii cere directorului directiei sivice Covasna, Ioan Cosnean sa semneze plangerea care urma sa fie depusa la judecatorie. Cosnean insa refuza.

In 17 decembrie plangerea e semnata de directorul Romsilava de la Bucresti. In 18 decembrie e depusa la tribunal. In aceeasi zi, Ioan Cosnean se prezintala la ocolul silvic Comandau si cere sefului de ocol sa semneze procesul verbal de punere in posesie pe numele lui Gheorghe Ceteras.

In aceeasi zi, pe baza documentului primit de la Ocolul Silvic, primaria din Zagon ii preda padurea lui Gheorghe Ceteras. Se intampla in 18 decembrie 2012.

In martie 2013 a vandut tot, adica 5.666 de ha. A câstigat în jur de 40 de milioane de euro.

Padurea apartine unei societati din Austria.

Si astfel de cazuri sunt multe. Curtea de conturi sustine ca 561 de mii de hectare de padure au fost predate unor particulari cu incalcarea legii. In 2011 am mai aratat astfel de cazuri la Romania te iubesc. In Vrancea, dupa prezentarea materialelor, autoritatile au reusit sa recupereze 6 mii de hectare iar in Timis 12 mii de hectare de padure care erau pe cale sa intre in posesia unor afaceristi. I-am cerut atunci ministrului Borbely sa inaspreasca pedepsele din lege. Sa introduca in lege ca taierea ilegala a padurilor reprezinta un atentat la siguranta nationala. Poate asa cei care isi taie padurea nu vor mai scapa in fata judecatorilor.

Laszlo Borbely n-a mai apucat sa schimbe legea. A fost schimbat din functie. De cativa ani se tot lucreaza la modificarea codului silvic care ar trebui sa cuprinda pedepse mai mari pentru furt si reguli mai stricte pentru exploatarea padurilor.  Acum, in fruntea Padurilor este Lucia Varga.

Noul cod silvic ar trebui sa treaca de guvern peste cateva zile dupa care va intra in parlament, unde a mai fost de altfel si a stat in lucru ani de zile. Si acum avem legi. Nu foarte bune, dar daca ar fi aplicate ar opri dezastrul din padure si i-ar face pe judecatori sa fie mai atenti atunci cand impart padurile noastre. Un copac ajuns la maturitate ofera necesarul de aer al unui om pentru trei zile.  Ii trebuie insa zeci de ani pentru ajunge la maturitate. Noi romanii suntem la coada Europei la capitolul impaduriri, dar ocupam un loc de frunte atunci cand vine vorba de taieri si export de masa lemnoasa. Taiem si trimitem lemn peste tot in lume. Acasa raman munti intregi dezgoliti, loviti parca de un cataclism. Un dezastru din pricina caruia, intr-o zi, daca nu-l oprim acum, vom suferi cu totii.

 

Reportaj difuzat de Protv în emisiunea „România, te iubesc!” din 26 mai 2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO