Începuse să se încălzească în compartiment. Transpiram, aşa că am mai tras cîteva guri în silă. Un timp m-am uitat aiurea pe fereastră, fără să mă gîndesc la ceva. Mi se închideau ochii, probabil nu dormisem bine în hotelul ăla amărît. Ca să nu mai pun la socoteală că nici bătrîna mea n-a intrat pe Internet pînă spre miezul nopţii. E cam ciudată în ultima vreme, pare că întinereşte. Cînd toate babele din lume dorm neîntoarse, ea abia îşi verifică poşta electronică. Ce pacoste! Pleoapele îmi cădeau grele şi peisajul Toscanei mi se derula pe retină într-o învălmăşeală aiuritoare, mută, pînă cînd trenul deraie în linişte deplină şi pătrunse în visul meu, un cataclism petrecut la miliarde de ani lumină. Nimic nu se mai putea îndrepta. Fusesem tras pe sfoară de acest pui de lele. Neam de curvă, trădător ca şi celălalt. Nu exista îndoială, erau din aceeaşi sămînţă spurcată.
M-am trezit buimac, într-o cuşcă obscură care se hurduca. Mă dureau tîmplele şi nu reuşeam să pricep unde mă aflu. Stăteam pe ceva tare şi, pipăind în jur, mi-am dat seama că e o banchetă de lemn. În apropiere se afla un geam murdar cu plasă de sîrmă. Probabil mă aflam într-o dubă pentru transportul deţinuţilor, Doamne fereşte!, cum văzusem prin filme.
Începusem să desluşesc puţin prin beznă şi atunci i-am văzut figura. Nu puteam să mă înşel, Dudu se afla în faţa mea şi mă fixa curios, cu privirile lui demente. Mi-am făcut cu limba semnul crucii, deşi nu mai puteam spera în vreo salvare. Faţa monstrului se schimonosi şi treptat se întinse într-un zîmbet hidos. Eram la mîna lui, nu-mi acordam nici o şansă de salvare. Începusem să mă acomodez că ideea că aceasta a fost călătoria prin viaţă, toate au un sfîrşit. Mă revolta numai nepăsarea societăţii care permite monştrilor scăpaţi parcă din mitologia Antichităţii să se mişte liberi printre oameni. De ce nu sînt izolaţi sau chiar nimiciţi? mă întrebam înciudat.
Dudu şi-a întins laba grea spre gîtul meu, continuînd să rînjească. Mi s-a părut o mişcare exasperant de înceată, de ucigaş înnăscut. M-am tras puţin într-o parte, instinctul de conservare intervine chiar şi cînd raţiunea spune răspicat că nu există nicio şansă. Reacţia mea păru să-l deruteze, însă imediat îşi repezi ghearele noduroase şi mă înhăţă de hanorac. Izbucni într-un rîs smintit, în hohote halucinante. Acum chiar nu mai aveam scăpare. Ştiam că în ultimele clipe prin minte îţi trec imagini din viaţa păcătoasă pe care ai dus-o pînă atunci, ca şi cum ai viziona un film în care deţii rolul principal. Numai că nu-mi trecea nimic prin cap, de parcă jucasem rolul unui individ idiot care doarme de la un capăt la altul al vieţii. Nici nu mă mira, întotdeauna am fost altfel decît ceilalţi. Nu-mi ajungea cîte făcusem de-a lungul anilor, aveam să dau cu mucii în fasole şi în cel de-al doisprezecelea ceas?
N-a fost să fie sfîrşitul. Pentru că îngerul Gabriel stătea de veghe cît timp eu dormeam, îmi purta de grijă cînd mă încolţeau vrăjmaşii. Mă luase în primire semnînd pentru integritatea mea, nu mă lăsa de izbelişte. Şi atunci o mînă se desprinse din întuneric şi-l trase pe Dudu. Stăi cuminte, Dudulane, spuse o voce blîndă. Stăi cuminte, n-auzi?! Că ti spun lu’ Levi şi numa’ puni ghiciul pi tini! A-ha, Secărică, dragul de el! Mi-am amintit, cum era să-l uit? Ţiganul cel nespălat, cum îl numisem în eroarea mea. Un tip şi jumătate acest Secărică, degeaba s-ar spune altceva. Stătea puţin mai încolo, în dreapta lui Dudu. Prin întunecime, am zărit-o şi pe femeie. Ca o adevărată doamnă ce era, Pamela se ţinea deoparte de chelfănelile bărbaţilor. Scotea din cînd în cînd cîte un chiţcăit de mi se ridica părul în cap.
Din cîte îmi dădeam seama, Levi îşi luase liber şi nu mă puteam bizui decît pe Secărică. Trebuia să mi-l fac frate, cum se spune la români, pînă să trec puntea. Habar n-aveam cît de lungă era puntea, însă nu întrezăream altă cale. Făcuse dovada că poate gestiona situaţia şi ţine lucrurile sub control cît lipsea şeful. Important era să-mi salvez pielea mea preţioasă, să nu mi-o găurească de-alde Dudu sau alţi monştri tereştri. Puţin îmi păsa că eram nevoit să mă gudur pe lîngă unul ori altul.
Pe moment trebuia să aflu unde sîntem şi să-mi fac un plan de bătaie. Puţeam ca o distilerie şi puţin mai tîrziu mi-am dat seama că hanoracul îmi era îmbibat cu alcool puturos. Cred că era grappa. Numai că nu simţeam gust de rachiu, semn că nu băusem. Mergînd pe firul deducţiei, asta însemna că Levi şi jegoşii de faţă îmi dăduseră ceva să adorm şi apoi m-au stropit cu alcool. În felul acesta au putut să mă manipuleze de ici-colo ca pe un butuc. Pretenarul nostru e beat criţă, puteau să spună poliţiei sau altor curioşi. S-a jurat că nu mai pune strop de rachiu în gură şi uite la el. Să vezi numa’ ce-i face molia de nevastă-sa!
Constantin Arcu văzut de PIM
Am rămas cu gura căscată. Individul părea bun de avocat, aşa le întorcea ca la Mărăşeşti. De unde scotea bazaconiile alea? Cică am vrut să-i trag o mamă de bătaie lui Duduleţ, auzi! Doamne fereşte! Cît de curînd, numai cît să termin cu Dudu cel mic şi scump, poate mă dau la nişte urangutani, tigri şi crocodili drăguţei. Ehei, am fire aprigă, n-am ştiut cît de bătăuş sînt!
M-am strecurat din carcasa metalică şi Levi, amabil, mi-a sprijinit braţul. Gîtlejul îmi ardea de parcă înghiţisem nisip fierbinte. Am început să fac din mijloc mişcări circulare pentru a-mi dezmorţi oasele. Numai că, aruncîndu-mi privirea în jur, am rămas perplex. Deşi mă simţeam viu şi cu ciolanele frînte, aş fi putut crede că ajunsesem în rai. Jur-împrejur se întindeau livezi de rodii şi portocali, străbătute de alei cu trandafiri şi leandri înfloriţi, o vilă pe malul unui bazin cu apa albastră, înconjurată de stejari, eucalipţi, măslini, dafini etc., un tărîm cu verdeaţă şi păsărele. Mă holbam fără să-mi vină a crede ochilor. Îţi place, tataie? se interesă, perfid, Levi. Ţi-am spus că băiatul te duce într-un loc unde-i tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte. De aici, tataie, nimeni nu s-a mai întors…
Deşi era spre amiază şi timpul nefiresc de cald pentru luna octombrie, un fior mă trecu pe şira spinării. M-am uitat atent, însă nu puteam citi nimic pe faţa lui de şmecher. M-am asigurat că tinerii se exprimă ambiguu şi deseori fără noimă, lipsa de educaţie se vede de cum deschid gura. Una vor să spună şi alta le iese. Îi ia gura pe dinainte, cum se spune. Nu-şi bat capul să fie exacţi. Levi dorise să spună că oamenilor nu prea le dă mîna să părăsească ţinutul acesta paradisiac. Nu era cazul să-i caut nod în papură şi lui Levi, cum obişnuiam cu alţii.
În timp ce mă învîrteam jur-împrejur cu gura căscată, din cabina maşinii a coborît dintr-o săritură un individ într-o salopetă decolorată. Mi-am dat seama că trebuie să fie şoferul dubei. Nu i-am dat atenţie, simţurile fiindu-mi atrase de minunăţiile acelor ţinuturi.
- De ce-ai cărat după tine mortăciunile astea? întrebă. Mi-am dat seama că se adresa lui Levi. Şi se referea la agreabilii lui însoţitori. În glas îi ghicisem o certă nemulţumire. Eu nu-i mai ţin la mine că put de te asfixiază. Şi n-am mască de gaze. Nu ştiu cum îi suporţi pe-aproape, nu te deranjează mirosul ăsta iute de pişat?
- Unde era să-i las? replică moale Levi. Carabinierii i-ar sălta imediat, nu te gîndeşti? Şi dacă-i iau la întrebări, cine ştie ce poate scăpa vreunul pe guşă. Ştiu şi ei nişte chestii…
- Şi nu pot să-şi ţină gura? Le-o închide domnu’ Morton, nici o problemă! Îi rezolvă pe loc, ha, ha, ha!
Şoferul îşi ridică şapca şi-şi şterse cu mîneca salopetei transpiraţia de pe frunte. Purta părul tuns scurt, cazon. Dumnezeule mare, pe individ îl ştiam de undeva! Mutra asta de buldog îmi era cunoscută. De unde mă-sa îl ştiam, sigur îl întîlnisem nu demult. Dar de unde să-l iau? Cred că mă sclerozasem în ultima vreme, dacă nu-mi aminteam atîta lucru. Mi-am dat seama că el nu mă băga în seamă, deci nu mă reţinuse. Fusese o întîlnire întîmplătoare şi fără implicaţii, probabil. Asta se putea deduce în mod logic. Uneori însă, în ultimul timp mai ales, se petreceau şi fapte lipsite de logică. Nu trebuia să mă mir. Puteam să descîlcesc firul numai dacă derulam filmul de la plecarea din ţară. Undeva, pe acest parcurs, trebuia să dau de el.
Fragment din romanul cu acelaşi titlu în pregătire la Editura Cartea românească
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
