Da, M.H. Maxy cucereşte Europa! Via Oradea. Chiar şi topurileinternaţionale au vibrat la aflarea veştii că o pictură a lui afost adjudecată cu 118.250 de euro într-o licitaţie duplexOradea-Basel (Elveţia), la finalul anului trecut. Este vorba despre"Trei muzicieni", ulei pe carton, semnat şi datat 1926.
Lucrarea s-a plimbat de la Bucureşti la Oradea, apoi la Basel,iar acum îşi schimbă pentru a treia oară proprietarul, după istoriaprezentată în catalogul licitaţiei. Vânzarea este consemnată pesite-ul casei de licitaţii Căluşari, care a patronat vânzarea. Maimulte nu prea se ştiu.
Pictura este importantă pentru Max Herman Maxy atât ca datare,cât şi ca repertoriu artistic. Şi, aşa cum se întâmplă de multe oripostum, o astfel de tranzacţie "costisitoare" nu ţine cont depoziţia personajului în societate, de Maxy politicianul, directoral Muzeului Naţional, aliniat avangardei, dar şi coordonator almuncii artistice proletare, de prieteniile artistice ale lui Maxydin anii '30-'40 sau de înjurăturile lui Pallady…
Maxy nu a fost încă pus "corect" în ramă, iar lucrările salesunt receptate într-o anume devălmăşie. În 2010, în România, i s-auadjudecat alte două tablouri, iar în ultimii zece ani i s-aucumpărat doar vreo 11 picturi…
Artistul Maxy poate fi "recuperat" mai uşor pe planinternaţional, european, iar vânzarea de la licitaţia Basel-Oradeaface istorie. În acelaşi timp, fiind vorba despre o vânzare delocmondenă, apar suspiciunile, poate fi una dintre acele tranzacţiisimilare cu adjudecarea de către Dinu Patriciu a celei mai scumpepicturi a lui Ressu, "Aişé", din colecţia Dona, vândută la o casăde licitaţii unde însuşi cumpărătorul are consistente implicaţiifinanciare.
Zona gri a licitaţiilor de artă are încă multe cutume derezolvat, de anulat sau de oficializat. Cea mai dezbătută este"vânzarea" postlicitaţie, pentru care eficienţa imediată permitecumpărări sub preţul minim de pornire, la ofertele colecţionarilorşi negustorilor. Casele exclusiviste susţin însă că lucrările sepot vinde după şedinţa publică doar la un preţ de cel puţin 110%faţă de preţul de pornire şi în niciun caz sub suma minimă la carea evaluării.
Zona gri a licitaţiilor de artă este încărcată cu erori decomunicare, omisiuni şi promisiuni neonorate. De exemplu, pesite-ul Goldart a existat până de curând anunţul "Vă invităm săvizionaţi rezultatul adjudecărilor care vor fi prezentate pe siteîn cursul acestei zile". Anunţul a rămas în vigoare mai multe zilela rând, fără ca promisiunea să fie onorată. Niciun câştig în afarăde câteva accesări ale site-ului... Pe un alt site, la Alis, odatăcu afişarea vânzărilor, dispar preţurile de pornire, iar astfel nusunt comunicate direct vânzările sub cota minimă aevaluării...
La Artmark, unii deponenţi află că o lucrare a lor nu a intratîn licitaţie doar în urma consultării catalogului. Nici unul dintrecei care primesc piese spre evaluare nu fac minimul exerciţiu decomunicare de a anunţa deponentul despre soarta obiectelor adusepentru licitare. Omisiunea este cu atât mai jenantă când este vorbadespre artişti contemporani pentru care orice ieşire în lume avreunei lucrări e însoţită de speranţa unei vânzări. Totul porneştede la stilul negustoresc în care s-a tot făcut comerţ cu artă înRomânia. Proprietarii cu lucrări importante sunt curtaţi, insistentuneori, încurajaţi cu promisiuni, antrenaţi în tot felul de poveştipentru a se lăsa convinşi să renunţe la lucrări din propriulpatrimoniu… În acelaşi timp, este curtat orice posibil cumpărător,ca să investească, să ruleze sume tot mai mari în zona artei, sădevină chiar un colecţionar mai important decât amicul X… Astfel detratative nu vor fi niciodată oficializate, dar circulă,trunchiate, prin cărţi de memorii.
Să revenim la Maxy. Este foarte interesantă şi istoriapicturii "Trei muzicieni", care reprezintă personaje îmbrăcate încostume realizate chiar de artist: din anii 30 până prin 56,tabloul s-a aflat în colecţia particulară Horovitz din Bucureşti.Apoi a ajuns la Oradea, în familia proprietarului casei Căluşari,unde s-a şi vândut. Tabloul a fost scos din România în 2005 şi aajuns în Elveţia, la Basel. Pentru licitaţie, estimarea era între70.000 şi 80.000 de euro, dar importanţa creaţiei a cântărit mult.Preţul final, aproape 120.000 de euro, spune multe desprepotenţialul artei româneşti în străinătate. Dacă ar fi promovatăcorect şi consecvent!
artalicitata.blogspot.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
