MELEAGURI POETICE/ Un călător pe calea meditaţiei

24 feb 2010 Autor: Peter Sragher

Portret realizat de Mariana Pop

Dintru inceput s-a supus Ernst David misterului, odată ce nu şi-a mărturisit adevăratul nume publicului iubitor de poezie.

A debutat in prea conservatoarea Austrie din anii cincizeci ai secolului XX, când funcţia de judecător nu putea să rimeze cu histrionica ocupaţie de scrib de poezii. Aşa că a ales pseudonimul Ernst David, care i-a devenit adevărata identitate.

Natura, echilibrul, armonia, căutarea drumului, iată spre ce s-a indreptat poetul: "neincetat/ vestesc mesteacăn mierlă şi şoarece/ legea cea mare" (neincetat).

Pentru a dobândi simplitate şi naturaleţe, omul trebuie să se supună unei goliri de sine, care este menită a suprima propriul Eu. Acest lucru nu se intâmplă ca un act de supunere in faţa atotputerniciei şi atotcunoaşterii lui Dumnezeu, ci pentru a simţi şi interioriza cu adevărat lumea exerioară in toate corelaţiile şi armonia ei: "Yen Hui se dezbără de muzica rituală/ depăşindu-şi nevoia de sunet/ se apropie de armonie" (Yen Hui) sau "aici nu este nici o contradicţie/ nici intre ureche şi sunet/ nici intre sunet şi armonie" (trepte III).

Departe de vanitosul egocentrism european se găseşte drumul ales: a simţi natura şi lumea până in profunzimea lor şi a le locui până la piele inseamnă a te identifica pe deplin cu ele, pentru a umple şi totodată a implini din nou fiinţa golită de Eu: "inlăuntrul golului/ mă intind/ necontenit răbdător treaz/ şi totuşi mă odihnesc/ adunat intr-unul singur" (trepte III).

David trăieşte şi scrie in spiritul principiilor filosofiei daoiste: "wu wei", inacţiunea, nu inseamnă, pur şi simplu, "a pune mâinile in sân", ci a fi, ca persoană, in consonanţă cu ritmurile naturale: "dacă se dezvoltă inacţiunea/ nu rămâne nimic nefăcut// dacă nu rămâne nimic nefăcut/ lucrează cerul şi pământul in mare armonie/ răsună linişte absolută// dacă se revarsă linişte absolută/ este stinsă amăgirea eului/ dacă este stinsă amăgirea eului/ se aprinde ce-i adevărat" (dacă se dezvoltă inacţiunea). Identificarea poetului cu diferitele lucruri şi fiinţe pare să fie o pregătire efemeră pentru starea unei păci superioare. Calea renunţării la sine, dizolvarea in nimic, toate acestea reclamă de la poet - care din nimic creează lumea - transformări ce se apropie de reincarnare. Natura curge, sentimentele se contopesc, sunetul devine sens.

David incearcă de asemenea să ilustreze materializarea abstracţiunii in versurile sale: "m-aş inveşmânta cu purpuriul mocnit al zorilor/ şi l-aş purta pe sub intunecime in sus// cu degetele lui de flăcări/ voi cuprinde cerul estic" (şi de-ar muri tot albastrul). Drumul, intinderea, călătoria par să-şi piardă alcătuirea concretă, atunci când sunt aşternute pe hârtie: "urci urci/ un drum lung fără sfârşit" (fără voie intre stânci). Spaţiul se intoarce iarăşi inapoi la sine şi işi părăseşte coaja materială. Calea, intinderea, călătoria sunt pentru poet spaţiul interior, care creează o altă realitate spirituală.

Ernst David

scriind nu scriu

scriind copiez in linişte

o imagine a tăcerii

o imagine in care şed

un tablou in care cad

scriind nu cad

şi nimeni nu scrie

numai imaginea vorbeşte

câtă vreme e o imagine a tăcerii

Ernst David. Născut in 1932 la Viena, Austria. A crescut in oraşul natal şi in regiunea Waldviertel (landul Austria Inferioară). După absolvirea Dreptului, activează in Austria Inferioară şi la Viena. Publică poezii şi eseuri in reviste, anuare şi antologii. I s-au tipărit mai multe volume de versuri, din care amintim: Experienţe (1976), Zi de zi (1982), reisen ohne zu reisen/ călătorind fără a călători, ediţie bilingvă, Bucureşti, 1996, trad. Peter Sragher, in curgere - opere alese (2007).