Ziarul de Duminică

MEMORIA CARTII POSTALE / Dilema regelui Ferdinand

MEMORIA CARTII POSTALE / Dilema regelui Ferdinand
07.05.2009, 13:29 164

O carte poştală editată de Sfetea la Bucureşti, probabil in teribilele ultime luni ale anului 1916, reproduce o caricatură publicată in foarte populara revistă ilustrată londoneză „Punch" din 16 octombrie 1916, care conţine intreg momentul de glorie al regelui Ferdinand, cel care i-a asigurat definitiv simpatia şi recunoştiinţa românilor:
 
Kaiserul german Wilhelm al II-lea il ameninţa furios pe regele român Ferdinand, ce abordeaza o atitudine vădit marţială, cu sabia la picior (de altfel contrară adevăratului său profil caracterial).
„Kaiserul: Aşa, şi D-ta eşti contra mea! Uiţi că am pe Hindenburg de partea mea.
Regele României: O fi, dar Libertatea şi Dreptatea sunt cu mine."
Pentru a da acestui moment istoric un plus de cuvenită greutate şi circulaţie internaţională, dialogul este tradus in franceză şi engleză, la fel ca şi menţiunea de pe verso-ul cărţii poştale, cum că ea se vindea in folosul orfanilor de război. 
Acest dialog este doar unul dintre numeroasele vorbe memorabile rostite in acele momente cu adevărat astrale ale intrării României in Primul Război Mondial de partea Antantei, in condiţiile in care exista incă din 1883 un tratat secret cu Germania, iar regele era nu numai german, dar chiar din aceeaşi familie (de Hohenzollern) cu impăratul. Astfel, in timpul furtunoaselor dezbateri din Consiliul de Coroană de la Cotroceni din 14/27 august 1916, Petre P. Carp, conservator şi partizan al alianţei cu Germania impotriva Rusiei, a incercat să speculeze profundele afinităţi familiale şi naţionale ale regelui: „Majestate, un Hohenzollern nu a fost niciodată invins!", dar Ferdinand i-a răspuns: „Te inşeli domnule Carp, eu am invins deja pe unul" , adică pe sine. Imediat după acest Consiliu de Coroană a survenit şi o neaşteptată secvenţă lacrimogenă intre Ferdinand şi vechiul său camerist Neuman, căruia suveranul i s-a confesat cu ochii in lacrimi, că „in interesul ţării al cărei rege sunt a trebuit să trag spada impotriva ţării mele de origine".
Reacţia dură a familiei regelui, care era profund ataşat de originile sale, dovedeşte cât de mare a fost dilema morală şi afectivă a celui numit Ferdinand cel Loial, care a fost un introvertit sfios, opus oricăror tendinţe dominatoare şi care cu greu lua o hotărâre: impăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, in calitatea sa de cap al familiei de Hohenzollern, i-a retras dreptul de a purta ordinul casei sale, toate gradele şi decoraţiile acordate de Imperiul German, iar fratele mai mare al regelui, prinţul Wilhelm, şeful casei de Hohenzollern, l-a renegat public şi i-a anulat toate drepturile ce le avea ca membru al acestei Case princiare.    
Surprinzător de puţin au invăţat românii şi in special liderii lor politici din profilul moral al celor doi regi germani Carol şi Ferdinand, care au ştiut să-şi sacrifice cu o nobilă demnitate sentimentele şi credinţele lor culturale şi naţionale in numele resposabilităţilor pe care le resimţeau ca suverani ai ţării lor de adopţie. Loialitatea şi corectitudinea faţă de interesele naţionale supreme ale poporului pe care-l reprezentau au devenit calităţi extrem de rare printre politicienii români actuali.       

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO