MEMORIA CARTII POSTALE/ Vodă Playboy

Ca prim născut si urmas la tron al regelui Ferdinand, Carol afost botezat, crescut si educat să fie regele tuturor românilor.Avea toate datele initiale pentru a fi cel mai bun: inteligent,cult, sârguincios. A lăsat insă in urmă o multime decontroverse.

Desi intregul comportament al lui Carol al II-lea arată că aiubit puterea si tronul, el a renuntat de două ori la prerogativeleregale pentru o femeie. La 27 august 1918, principele Carol adezertat in timp de război de la unitatea sa de vânători de muntede la Târgu Neamt pentru a fugi la Odessa si a se căsători(morganatic) cu Zizi Lambrino, femeia cu care a avut un copil(Mircea-Grigore, născut in 1920), trimitându-i regelui Ferdinand la1 august 1919 o scrisoare de renuntare la calitatea sa de principemostenitor, renuntare la care a revenit după doar câtevaluni.

Următoarea deraiere a lui Carol s-a petrecut la 12 decembrie1925 (atunci când incă era căsătorit cu principesa Elena, mama luiMihai, născut in 1921), tot in scris si tot pentru o femeie, dedata aceasta cea care-i va marca existenta până la sfârsitul vietiilui (13 aprilie 1953), Elena Wolf Lupescu.

Regele Ferdinand nu l-a mai iertat: prin hotărârea Consiliuluide Coroană si a corpurilor leguitoare consemnată in Actul din 4ianuarie 1926, Mihai, fiul lui Carol al II-lea, a fost recunoscutdrept mostenitor al tronului, instituindu-se o Regentă. Moarteatatălui lui Carol in 1927 si revenirea la putere anational-tărănistilor lui Iuliu Maniu i-au permis lui Carol (careprimise numele de Caraiman) să revină in tară la 6 iunie 1930, săil detroneze pe fiul său, in vârstă de nouă ani, aflat sub Regentăsi să fie proclamat rege.

Cei zece ani care au urmat până la renuntarea definitivă latron au fost marcati, pe de o parte, de o degradare continuă ademocratiei si vietii politice (din cauza interventiilor din ce ince mai autoritare ale lui Carol, combinate cu o crestere acoruptiei, asociată camarilei formate in jurul său si a "Duduii",Elena Lupescu). Pe de altă parte, tara a cunoscut o evolutieascendentă a economiei si a vietii culturale, stimulate de Carol,care avea atât investitii in industrie si afaceri, cât si puterniceafinităti culturale.

Ultimii ani ai deceniului 4, marcati de o ascensiuneincrâncenată a totalitarismului de dreapta (si de stânga) pe scenaEuropei si a Gărzii de Fier in România au insemnat pentru Carol alII-lea o irezistibilă rostogolire pe toboganul puterii până lafinalul dramatic din 6 septembrie 1940, când a fost obligat săpărăsească definitiv tara sub gloantele legionarilor. Data de 10februarie 1938 semnifică instituirea de către Carol a guvernului deautoritate condus de patriarhul Miron Cristea si sfârsitulregimului constitutional si parlamentar al României Mari:promulgarea unei noi Constitutii (27 februarie 1938), desfiintareaasociatiilor, partidelor si grupărilor politice (30 martie 1938) siinfiintarea partidului unic - Frontul Renasterii Nationale (15decembrie1938), desfiintarea inamovibilitătii magistratilor (19august 1938). Tot in timpul ultimilor doi ani de domnie a lui Carolal II-lea s-au petrecut sângeroase asasinate politice (CorneliuZelea Codreanu si alti 13 legionari la 30 noiembrie 1938, ArmandCălinescu la 21 septembrie 1939), dar si insemnate pierderiteritoriale in urma presiunilor puterilor totalitare (Basarabia sinordul Bucovinei cedate in urma ultimatumurilor sovietice din iunie1940 si Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, prin Tratatul impus cuBulgaria la 7 septembrie 1940).

După un luxos periplu sud-american, Carol - redevenitCaraiman, căsătorit cu Elena Lupescu - a murit in 1953 inPortugalia si a fost reinhumat după 50 de ani, in 2003, alături destrămosii săi, la mănăstirea din Curtea de Arges.