Florin Constantiniu
Constantin Mavrocordat
Reformatorul
Editura Enciclopedică
Ediţia a doua. „Încercarea noastră de a schiţa politica de reformă a lui Constantin Mavrocordat se întemeiază pe reconstituirea şi evaluarea măsurilor înseşi, graţie documentaţiei ample rămase de la el (să amintim numai că în condica sa de porunci din anii 1741-1742 sunt transcrise peste 1.500 de porunci, rapoarte, scrisori etc), confruntate cu alte mărturii, contemporane sau târzii. Călăuziţi de gândul de a respecta cu rigurozitate adevărul istoric şi de a aprecia critic şi valorifica moştenirea trecutului, am încercat să redăm – cu luminile şi umbrele sale – portretul unuia dintre voievozii care s-au aflat pe tronul Munteniei şi al Moldovei: Constantin Mavrocordat.”
Cartea lui Florin Constantiniu din 1985 despre Constantin Mavrocordat pornea dintru început cu o provocare legată de semnfîcaţia generală a „secolului fanariot": o epocă de declin, de deznaţionalizare prin grecizare, o „ieşire din istorie" – cum am spune astăzi. Împotriva acestei viziuni autorul invocă mai ales contribuţiile lui Nicolae Iorga din 1898 şi până în pragul tragicei sale dispariţii. Dar spre deosebire de ilustrul înaintaş, care în ceea ce privea acţiunea reformatoare a fanarioţilor acordase o importanţă covârşitoare influenţei modelelor externe, autorul noii monografii căuta în situaţia societăţii româneşti din secolul al XVIII-lea, aflată în faza de tranziţie de la feudalism la capitalism, raţiunile acestor măsuri. Şi deşi regimul fanariot fusese impus de Poarta otomană ca o soluţie politică faţă de lupta de emancipare naţională a românilor, iar domnii reprezentanţi ai acestora erau ţinuţi să asigure perpetuarea legăturii principatelor cu imperiul şi cu deosebire aprovizionarea acestuia la cuantumuri până atunci neajunse, totuşi continuitatea de dezvoltare se poate constata şi chiar în domeniul reformelor. Astfel esenţa principalei reforme fiscale adoptate de Constantin Mavrocordat – „rupta" – se regăseşte în sistemul aplicat în Moldova de Antioh Cantemir şi în Ţara Românească de Constantin Brâncoveanu la începutul secolului al XVIII-lea.
Din noua analiză a regimului fanariot nu lipsea nici precizarea celor două perioade, despărţite de războiul ruso-otoman din 1768-1774, ca şi a imposibilităţii stabilirii portretului-robot al domnului fanariot.
Justinian
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Amintiri
Editura Enciclopedică
Ediţie, studiu introductiv şi note de Remus Rus şi Dorin-Demostene Iancu. Omagiu de acad. Florin Constantiniu. Ediţia a doua. Prima ediţie s-a epuizat repede şi a apărut nevoia unor completări informative şi documentare care, la momentul publicării nu erau disponibile. Cartea reprezintă versiunea dactilografiată a memoriilor Patriarhului Justinian, realizată de Sectorul „Arhivă si memorii" de la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă CC. al P.C.R. Culegerea lor, de pe bandă de magnetofon, a fost opera lui Ion Toacă şi Gheorghe Tudor, în noiembrie 1972. Acestea se găsesc în custodia Arhivelor Naţionale ale României, în fondul Colecţia 60, dosarul 540. Au existat două redactări ale memoriilor, dintre care una prescurtată. Am utilizat versiunea corectată de patriarh şi am redat în notă deosebirile importante care apar între ele. La ambele variante există menţiunea „ca urmare a întreruperii temporare survenită la data de 4 noiembrie 1972 a acţiunii de strângere a memoriilor şi amintirilor de la militanţii mişcării revoluţionare din România, textul din acest volum se predă Arhivei CC al P.C.R. fără a fi colaţionat şi confruntat cu expunerea imprimată pe banda de magnetofon. Această acţiune urmează să fie efectuată ulterior".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
