După terminarea studiilor în 2005 la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, a plecat cu o bursă la programul de master Integral Studies de la Academia de Arte şi Design din Stuttgart, Germania. Pe plan profesional a ales să lucrez ca freelancer începând cu vara lui 2008, când s-a întors în ţară şi a avut ocazia de a realiza un proiect de inhalator salin (Insalin) pentru un producător de aparatură medicală din România. De atunci a continuat să lucrez pe cont propriu atât grafic design, cât şi design ambiental şi design de produs. În 2010 a devenit membru al echipei de management PRISPA, reprezentanta României la concursul Solar Decathlon 2012.
În iarna lui 2012 a pornit proiectul Dizainăr alături de colegii cu care împarte toate greutăţile şi succesele proiectului.
- Domnule Mihnea Ghilduş, sunteţi foarte tânăr, dar un nume care s-a impus deja pe piaţa operelor de artă ca unul dintre promotorii designului românesc. Aveţi şi un site, şi un magazin... Ce înseamnă „Dizainăr”?
- Vă mulţumesc pentru apreciere, Eram chiar mai tânăr de atât când mi-a venit ideea magazinului Dizainăr. Se întâmpla în urmă cu vreo 4 ani, atunci când încă nu eram pregătit să îl încep… şi cred că nici piaţa să primească ceea ce aveam de spus. Este vorba de un loc în care se întâlnesc dorinţa noastră (a echipei Dizainăr) de a crea, promova şi vinde design cu dorinţa creatorilor de a-l gândi, cu dorinţa cumpărătorilor de a-l cumpăra şi cu dorinţa producătorilor de a-l produce. Dizainăr a apărut ca o necesitate pe care am simţit-o atunci când făceam amenajări interioare şi nu puteam cumpăra produse româneşti fiindcă nu erau expuse nicăieri în mod constant, nu existau cataloage, nu existau informaţii. Şi pentru că îmi place să rezolv probleme, am primit provocarea şi în 2012 am decis că a venit timpul să găsesc echipa potrivită şi să dăm drumul la proiectul ce ne ocupă tot timpul de atunci.
- Faceţi parte dintr-o familie de iubitori, cunoscători şi promotori ai artei. Cât v-a influenţat aceasta în acţiunea şi demersurile dvs?
- Atunci când părinţii în loc să te ducă la cinematograf sau la zile de naştere te iau cu ei la vernisaje, este normal să ajungi să cunoşti scena artei şi a designului. Atât cu părţile plăcute, cât şi cu cele neplăcute. Este chiar amuzant atunci când vine un partener de afaceri şi îţi spune că te ştie de când alergai prin galeria Căminul Artei şi făceai gălăgie în timpul discursului de deschidere. Totuşi, pentru Dizainăr am hotărât să plec la drum doar alături de oameni tineri, cu puţină experienţă (la fel ca mine). De ce? Pentru că experienţa nu înseamnă numai lucruri bune, ci şi faptul că ai găsit o soluţie şi nu prea îţi mai vine să cauţi alta. Iar designul românesc se confruntă cu o situaţie care nu se aseamănă cu nici o altă situaţie economică sau culturală, deci nici nu se pot aplica aceleaşi reţete deja găsite de oameni cu experienţă.
- Se poate trăi din design în România?
- Da, se poate. Iar ceea ce dorim să facem prin Dizainăr este să creăm cadrul prin care nu doar să se trăiască dar să se şi prospere prin design. Dorim ca în 5-10 ani să ajungem să avem cultura şi economia care să înţeleagă beneficiile designului, în primul rând ca proces. Să înţeleagă faptul că preţul designului se acoperă din creşterea vânzărilor sau din economisirea obţinută prin optimizarea procesului de producţie şi nu e doar un moft. Şi nu în ultimul rând că designul înseamnă pur şi simplu gândire şi planificare pe baza unor discipline învăţate şi mai ales exersate.
- Continuaţi iniţiativele legate de design şi de arhitectură tradiţională începute cu proiectul Casa Prispa? Cum prezentaţi acest proiect? Când a demarat şi ce succese a avut?
- PRISPA a fost prima participare a României la cel mai prestigios concurs internaţional de arhitectură universitară. Scopul pentru toate cele 20 de echipe participante este acela de a construi o casă eficientă energetic ce funcţionează numai cu energie de la soare. Participarea noastră a reuşit să sensibilizeze opinia publică cu privinţă la folosirea tehnologiilor solare şi să dea curaj unor firme care ne-au sponsorizat, să intre în acest domeniu. În plus, noi am şi vândut casa construită pentru concurs, aceasta funcţionând acum undeva în judeţul Bacău, unde actualul proprietar se luptă în continuare cu legislaţia românească pentru a putea folosi capacitatea de producere de energie electrică la maximum.
Astăzi sunt deja 2 noi echipe din România înscrise la concursul Solar Decathlon Europe 2014 ce se ţine la Versailles. Cu echipa din Bucureşti, EFdeN, am ţinut contactul foarte strâns şi îi ajutăm cât putem personal sau prin intermediul Dizainăr.
În cadrul PRISPA am avut ocazia să învăţ despre ceva ce îmi este foarte drag: tehnologia tradiţională. Nu vorbesc aici doar de războiul de ţesut sau imprimarea textilelor cu extrase din plante, ci de lucruri importante pentru ecologia satului. De exemplu, ştiaţi că streaşina casei, cea care acoperă prispa la ţară, are un rol de regulator de căldură? Vara soarele urcă mai sus pe cer, ceea ce înseamnă ca razele lui nu trec prin ferestrele casei, fiind obturate de acest mic acoperiş. Dar iarna, când el se ridică mai puţin, pătrunde în interior pe sub acoperişul prispei, încălzind astfel habitatul. Principiile acestea, folosite în trecut, mi se par o incredibilă sursă de inspiraţie pentru tot ceea ce înseamnă ecologie, economie, optimizare şi nu în ultimul rând estetică, aceasta reieşind de cele mai multe ori din funcţie.
De curând am desfăşurat un proiect, alături de colegii mei de la Dizainăr, prin care am dezvoltat designul unui scaun cu 3 picioare, inspirat din tradiţia românească, dar adaptat contextului contemporan. Acest scaun poartă imprimeul creat de Lana, o creatoare română de modă. Partea frumoasă a fost să descoperim forme şi modalităţi de îmbinare a lemnului în aşa fel încât să răspundă cerinţelor de stabilitate, rezistenţă şi cost, pe lângă aspectul formal.
- Unde ne situăm din punct de vedere al designului? Aţi locuit trei ani în Germania, unde aţi studiat designul integrat la Academia de Arte din Stuttgart, prin urmare puteţi face comparaţii cu ce se petrece în Occident. Ce diferenţe există între designul românesc şi cel din străinătate?
- Cred că cea mai mare diferenţă pe care o simt la tot pasul este greutatea de a lucra în echipă în România. În Germania concurenţa este un lucru normal dar se manisfestă foarte elegant şi mai ales prin încercarea de a te autodepăşi pe tine însuţi. Acolo am văzut că nu este deloc greşit să îţi divulgi ideea în timpul procesului de brainstorming pentru că un coleg s-ar putea chiar să îţi dea una mai bună sau să o îmbogăţească prin feedback. Prin urmare, procesul de design este unul mai legat, mai complet. Nu trebuie să fii singur împotriva tuturor atunci când creezi, dimpotrivă, te afli într-un mediu creativ unde şi pauza de cafea sau berea de după facultate reprezintă ocazii de a vorbi despre artă, design sau idei creative.
Din fericire în ultimii ani am descoperit că putem şi noi să fim creativi şi să ne înţelegem. Am început să aflu asta, lucrând cu studenţii de la Universitatea de Arte; am descoperit că se poate chiar face o casă de la proiectare, până la strângerea de fonduri şi construcţia propriu-zisă, în timpul proiectului Prispa, iar de când cu Dizainăr, mă bucur să îi văd pe colegii mei în fiecare zi la birou şi să ştiu câte lucruri am făcut deja împreună.
Ce doresc să spun este că designul nu e un lup singuratic, este un jucător de echipă ce se integrează în toate ramurile economice şi culturale, că vrei sau că nu vrei. Atunci când nu vrei, o faci după ureche, aşa cum şi eu cânt la chitară. Dar dacă vreau să fac o petrecere reuşită voi chema o formaţie de specialişti. Asta au înţeles „occidentalii” deja de ani de zile şi de aceea ei pot să creeze produse ce se vând la scară largă în toată lumea iar noi încă nu. Dar designerii au arătat ca sunt hotărâţi să îşi creeze singuri produsele şi chiar facilităţile de producţie dacă restul echipei nu vrea să se joace cu ei. Momentan designerii sunt oamenii orchestră şi se descurcă de minune. Dar va fi totul atât de bine când în viitor se vor putea concentra pe un singur instrument
- Care vă este proiectul cel mai aproape de suflet? Dar cel de care sunteţi cel mai mândru?
- Proiectul meu de suflet în ceea ce înseamnă designul de produs este şi proiectul de diplomă din 2005, o pompă de insulină ce ajută diabeticii să aibă o viaţă mult mai simplă şi mult mai sănătoasă. Din păcate nu a fost încă implementat, necesitând mult timp şi mai ales mari resurse financiare pentru cercetare. Dar în ziua de azi proiectul pe care îl iubesc, în care cred cu adevărat şi în care investesc toată energia este Dizainăr şi ştiu că îmi va rămâne mereu în suflet.
- Există vreo diferenţă între designeri şi ceilalţi creatori de artă? Sunt cumva ei mai pragmatici, observând mai atent mediul înconjurător?
- Prin definiţie designerii creează pentru un client, în timp ce artistul în general creează pentru a satisface o sete lăuntrică sau pentru a transmite un mesaj. Dar pe scurt, da, designerii sunt mai pragmatici. Ei sunt orientaţi spre piaţă şi management. Un proiect de design are mai multe etape şi nu pot fi sărite. Iar dacă în procesul de design managementul nu funcţionează, atunci produsul nu se va mai termina sau nu va fi gata la timp, ceea ce înseamnă nu doar pierderea contractului dar şi penalităţi. Designul este o responsabilitate pe care creatorul şi-o asumă faţă de client, prin urmare reprezintă şi o presiune pe care clientul o exercită asupra creaţiei, lucru ce în artă din fericire nu se întâmplă.
- Aţi putea face o ierarhie a designerilor români sau e riscant? Au desgnerii români succes şi în străinătate?
- Este greu de făcut această ierarhie, dacă nu chiar imposibil. După ce criterii ne-am putea orienta? După preţul lucrărilor vândute, sau după numărul vânzărilor? După premiile primite internaţional sau după salariul primit la firma la care este angajat? În plus niciodată nu mi-au plăcut ierarhiile. Prefer structurile în care fiecare îşi găseşte rolul şi este fericit cu ceea ce face. Un designer s-ar putea sa fie foarte bun la crearea de concept dar nu aşa bun la implementare iar altul să nu prea aibă idei dar să reuşească sa le pună foarte bine în practică pe cele pe care le primeşte. Aceşti doi designeri în loc să fie supăraţi unul pe celălalt, ar putea lucra împreună pentru a face un produs mai bun.
- Sunteţi influenţat de trendurile din lume sau vă lăsaţi mai mult pradă inspiraţiei?
- E imposibil să nu fii influenţat de ceea ce vezi. Şi cu toţii vedem mereu ceva. Eu aleg să văd exemple de obiecte sau grafică sau amenajări din locuri unde această industrie funcţionează mult mai bine decât la noi. Dar din ceea ce văd, îmi place să extrag esenţialul şi să mixez ideile cu alte lucruri pe care le văd zilnic, de exemplu problemele specifice Bucureştiului sau soluţii tradiţionale cum este cea cu acoperişul prispei. Aici mai am un mare avantaj. Uit atât de repede detaliile încât oricum până a doua zi nu mai ştiu ce am văzut şi unde, dar ţin minte ideea de bază care m-a impresionat.
- Există în România un consumator de design? Cum s-a format sau se formează el?
- Acest subiect este cel la care lucrăm cel mai mult. Iar răspunsul la această întrebare se va lega de răspunsul anterior. Consumatorul român este expus zilnic unor stimuli negativi: mizerie pe străzi, case dărăpănate, coşuri de gunoi rupte, câini vagabonzi etc. În momentul în care asta vezi de dimineaţa până seara, nu prea ai cum să mai extragi frumosul şi nici cum să îl cauţi în detalii; decât dacă îţi doreşti să o faci şi lucrezi la asta, uitându-te mereu pe site-uri sau în reviste ce prezintă frumoase amenajări urbanistice sau interioare, produse bine gândite şi grafică bine creată. Eu am avut norocul ca părinţii mei să mă ducă la vernisaje de artă şi design când eram mic şi nu la mall iar în facultate am văzut reviste cu lucruri impresionante făcute de mari designeri din toată lumea. Iar ca mine mai sunt câţiva oameni în această ţară. Din ce în ce mai mulţi. Unii nu au norocul dar îi admir cu atât mai mult pentru munca pe care o depun. Este vorba despre oameni care fac diferenţa între un mobilier realizat din PAL şi unul realizat din lemn masiv şi oameni care înţeleg importanţa culorilor în ambient la fel cum înţeleg că un pullover de lână fără nume de firmă este la fel de bun ca un pullover de lână cu nume de firmă dacă învaţă să facă diferenţa între tipurile de lână. Până de curând aceştia nu aveau cum să consume decât design din Italia, Germania, Franţa, Scandinavia, America etc. pentru că acesta ne-a fost băgat pe gât după revoluţie. Dar de acum încolo îi invit să descopere că există design românesc la fel de bun în România, care în plus este şi mai bine adaptat nevoilor noastre locale şi este şi mai ieftin decât cel importat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
