Ziarul de Duminică

Mircea Daneliuc în haine noi/ de Ziarul de duminică

Galerie foto

Galerie foto

Autor: Ziarul de Duminica

13.02.2015, 00:02 65

Celebrul regizor şi scenarist a împlinit 70 de ani în 2013. Atunci au început o seamă de republicări la Editura ieşeană Adenium. Au apărut până acum trei titluri, plus o carte de convorbiri cu Alexandru Petria (pe care o vom prezenta separat). Toate merită o discuţie, întrucât, chiar controversat, Mircea Daneliuc este una dintre figurile cele mai interesante ale literelor româneşti actuale, despre care încă nu s-a scris suficient.

 

Pisica ruptă. Ediţia a doua, revăzută şi întregită

Prima ediţie a romanului a apărut în 1997. Cartea este o rememorare a unui trecut în care autorul se regăseşte acum, dar care la momentul petrecerii acţiunii nu reprezenta decât închisoarea din care evadarea şi lupta erau singurele metode anti-nebunie. S-a spus chiar că e mai degrabă o suită de amintiri agresive din trecutul imediat decât un roman. Cartea unor repetate înfrângeri. Care se adresează celor „veniţi de după Marea Păcăleală din 89”. Un pseudo-jurnal cu portrete virulente. Lumea cinematografică creionată în culori foarte tari.  Un remember straniu. „Ruperea pisicii” e o sintagmă ce revine frecvent: „A venit ceasul să rup pisica” îşi spune autorul când i se cenzurează filmul „Croaziera”; „Când a ajuns «Proba de microfon» la viză, secretar era Ilie Rădulescu. Ştiam ce urmează, pândeam să rup pisica. Dar, spre uluiala tuturor, omul a avut fantezia să-l lase să treacă”. Şi înainte de «Glissando»: „Acuma muşchii partinici vroiau altceva. Vroiau capul lui Enache. Nu bănuiam la ce-or să mă împingă toate astea. Că venise în sfârşit clipa să rup pisica”. Lumea despre care vorbeşte autorul este cea a cinematografiei, unde regizori-actori ca Sergiu Colonnescu aveau succes pentru că se pliau perfect pe dorinţele regimului politic, în vreme ce alţii aveau de pierdut la infinit pentru că luptau cu cenzura, una acerbă, nemiloasă – rolul de cenzor fiind îndeplinit de unii dintre cei mai nepricepuţi oameni, dar dornici să respecte regulile sistemului care nici măcar lor nu le oferea prea multe.

Volumului i-a fost adăugată o addenda („Pe repede înainte”) cu pagini de jurnal de după 2000.

 

Ca un grătar de mici. Un picior de plai, cu şpiţul

Un roman şi o nuvelă sunt adunate în acest volum. O carte despre puterea corupătoare în care personajul principal, sosia primului-ministru, se gândeşte să înfiinţeze un institut sud-est european de „raptologie/fraudologie”, ca să dea o utilizare adecvată Casei Poporului, după ce a decis reducerea salariilor bugetarilor şi închiderea unor spitale. Cine vrea să vadă o realitate trăită în scrisul lui Daneliuc o poate face.

În „Un picior de plai, cu şpiţul”, eroul revine din America, unde a fost să-şi facă un rost, pentru a muri cu ai săi în noaptea în care meteoritul va lovi Pământul. Nu are niciun dubiu că aşa va fi, întrucât s-a anunţat la TV. Sfârşeşte nu lovit de meteorit, ci înşelat de propriii semeni. 

 

Strigoi fără ţară. Ediţia a doua, revăzută

Prima ediţie a apărut în 2001. Tot un roman de „memorii” este şi acesta, cu o atmosferă apăsătoare şi încărcătură emoţională puternică. Sigur la scrierea cărţii a avut o contribuţie biografia autorului care a asistat, copil fiind, la destrămarea familiei şi la pierderea Hotinului de către România. Comenta Simona Grazia Dima în „Viaţa românească”: „Scris sub presiunea unui dicteu imperios, într-o transă bine stăpânită, «Strigoi fără ţară» închide în sine o atmosferă inconfundabilă. Universul recreat este o lume zărită parcă prin flăcări, printre spărturile crenelate ale unui limbaj febril, a cărui integritate e continuu ameninţată de şocurile existenţiale extreme. Poate fi şi aceasta o explicaţie pentru labirintul rememorării, recompus din trasee scurte, frânte, zvâcnite, din tresăriri sincopate, de unde impresia de cercuri fine, concentrice, care palpită în interiorul structurii romaneşti, până la descompunerea în cuante, care, privite, refac, instantaneu, ansamblul. O naraţiune punctiformă milimetric lucrată, în care travaliul nu se vede, supravegheată, în egală măsură, de la înălţime, un text fals narativ, alcătuit din epifanii consecutive, purtând viziunea unei abordări filmice. Un roman de excepţie.”

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO