MISTERELE CUVINTELOR / Comperajul…? Un fel de cumetrie!

31 mar 2009 Autor: Alexandru Ciolan

Latina crestina, o varianta socio-culturala (un jargon, daca vreti) a latinei vorbite de fratii intru Hristos din Imperiul Roman, l-a denumit pe nasul de botez compatrem (cuvant format din cum, „cu", si pater, „parinte, tata") – cel care sta langa tata sau, intr-o interpretare mai libera, celalalt tata.

In franceza veche, compere, descendent direct al lui compatrem, insemna deja „cumatru", desemnand relatia dintre parinte si nas (care era „tatal adevarat" si care „celalalt tata" nu avea si nu are, nici in ziua de azi, din acest punct de vedere, nici o importanta, din moment ce cumatru e si nasul pentru tata, si tatal pentru nas).

Reuniti in jurul cristelnitei, cumetrii erau tovarasi, prieteni, iar legatura aceasta dintre ei se prelungea si dincolo de ziua botezului. Compere a ajuns, de aceea, sa desemneze orice tovaras sau insotitor. Dar si, prin specializare, fartatul care iti este complice la tras lumea pe sfoara (un fel de ajutor pentru a prosti lumea la alba-neagra).
Cel mai celebru cumatru este Compere Renart, Cumatrul Vulpoi (vezi imaginea), care a dat numele unei culegeri de povesti cu animale din Evul Mediu occidental. Istet si limbut, Cumatrul Vulpoi era mester neintrecut in arta pacalitului. Nu e de mirare asadar ca, mai tarziu, asistentul unui prestidigitator sau al unui scamator de circ a fost numit tot compere.
Si mai tarziu, atunci cand au aparut spectacolele de revista si intre scenele cu personaje si decoruri diferite publicul trebuia, cat dura schimbarea, sa fie tinut de vorba, intretinut, pacalit, ca sa nu se plictiseasca si sa nu inceapa sa fluiere, s-a recurs la un compere si la o commere. (Ca sa nu fim acuzati de sexism, sa mentionam ca nasii si nasicile, tatii si mamicile, cumetrii si cumetrele urmeaza aceeasi evolutie semantica.)
Comperul din zilele noastre, cuvant pe care romana l-a imprumutat din franceza (ca si engleza din tara lui Shakespeare, de pilda, care pastreaza pana si ortografia originara, compere) este prezentatorul oricarui spectacol, inclusiv unul radiofonic sau televizat.
Pentru a numi activitatea comperului, adica prezentarea si inlantuirea momentelor unui program radio-tv sau a unui spectacol, romanul nu s-a mai obosit sa caute cuvinte prin limbi straine. Inventiv si pragmatic, el a apelat la un procedeu deja existent in limba sa: dupa modelul arbitru (s.m.) – arbitraj (s.n.), l-a derivat de la comper (s.m.) pe comperaj (s.n.).
comper s.m. Prezentator al unui spectacol sau al unei emisiuni radio-tv
comperaj s.n. Prezentarea unui spectacol sau a unei emisiuni radio-tv

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 03.04.2009

 
Cuvinte cheie:
comperaj
, jargon
, latina crestina
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide