MISTERELE CUVINTELOR / Integrist, ortodox, fundamentalist, ultraortodox

4 aug 2009 Autor: Alexandru Ciolan

MISTERELE CUVINTELOR / Integrist, ortodox, fundamentalist, ultraortodox

Vezi galeria foto 1. Papa Pius IX (1792-1878); 2. Papa Pius X (1835-1914)

In urma cu exact un secol, Biserica Catolica era in plina „criza modernista". In numai cincizeci de ani, lumea se schimbase din temelii, incepand sa fie ceea ce este azi. Reforma, Iluminismul si Revolutia Franceza sadisera samanta secularizarii.

In 1848, „Manifestul Comunist" al lui Marx si Engels anunta disparitia religiei; la un deceniu distanta (1859), „Originea speciilor" a lui Darwin inaugura evolutionismul; dupa numai patru ani, in 1863, un francez, Ernest Renan, publica o „Viata a lui Iisus" in care biografia Mantuitorului era cercetata ca a oricarui muritor, iar Biblia era privita cu ochi critic, ca o sursa istorica printre altele; unificarea Italiei stergea de pe harta statele pontificale, lasandu-i Papei doar o putere spirituala; in sfarsit, in 1905, Franta separa, prin lege, Biserica de Stat. Care a fost reactia Bisericii in fata acestor lovituri? In 1864, Papa Pius al IX-lea trimitea enciclica „Quanta Cura" („Cu cata grija…") si celebrul „Syallabus", o lista cuprinzand 80 de idei gresite ale epocii, printre care liberalismul, socialismul, naturalismul, laicismul, anticlericalismul si rationalismul.
La inceput de secol XX, se cristalizase deja in sanul Bisericii un curent de opinie favorabil deschiderii catre lume si adaptarii la cerintele spiritului stiintific. Raspunsul a fost enciclica „Pascendi Dominici Gregis", din 1907, a Papei Pius al X-lea, care avea in subtitlu cuvintele: „Despre erorile modernismului". Papa refuza sa recunoasca „progresismul" si ii opunea un catolicism traditional, ale carui valori, in integralitatea lor, trebuia sa ramana neschimbate. De aici, porecla de „integristi" aplicata de catre „modernisti" catolicilor conservatori. Mai potrivit ar fi fost sa li se spuna ortodocsi (pastratori ai adevaratei credinte), dar s-ar fi creat o nedorita confuzie cu numele crestinilor rasariteni. Li s-a spus asadar „integristi" (fr. integristes), imprumutand un cuvant din spaniola (unde „integristas" ii desemna pe adversarii catalani si basci ai ideilor liberale, traditionalisti care doreau aplicarea, in integralitatea lor, a regulilor din „Syllabus"-ul din 1864 si subordonarea Statului de catre Biserica).
Criza modernista a trecut, dar termenii „integrist" si „integrism" au ramas pentru a denumi, mai ales dupa 1970, intransigenta in conservarea unei doctrine, fie ea religioasa sau politica. Se vorbeste asadar de „integrism catolic", de „integrism musulman" si de „integrism evreiesc", chiar daca pentru cazul din urma, neexistand posibilitatea unei confuzii, se poate folosi si sintagma „iudaism ortodox" (iudaismul clasic, fidel Legii lui Moise si regulilor adunate de-a lungul secolelor in Halacha).
Fermitatea in pastrarea doctrinei pe care o implica integrismul a facut ca acesta sa fie confundat adesea cu fundamentalismul, cele doua notiuni fiind totusi diferite. In timp ce integrismul doreste pastrarea traditiei, trimitand la o etapa din evolutia doctrinei vazuta ca o intruchipare a perfectiunii, fundamentalismul trimite la origine, la textele constitutive fundamentale ale dogmei, care trebuie citite si respectate tale quale, fara interpretari. Daca integristul este un ortodox, fundamentalistul este un ultraortodox.
Sa incheiem cu un concurs fara premii. Sintagma „evreu ortodox" desemneaza (incercuiti varianta corecta): a) un evreu adept al traditiei; b) un evreu de religie crestina rasariteana; c) una dintre variantele de mai sus, in functie de context.
 
Exemplificari si datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.
 
 



ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia. Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba nepoti. 

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 07.08.2009

 
Cuvinte cheie:
Reforma
, Iluminismul
, Revolutia Franceza
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide