MISTERELE CUVINTELOR/ Patroni, patronime, postpatronime (II). Becali, becaliadă, imbecalizare

5 mai 2010 Autor: Alexandru Ciolan

Din aceeaşi tipologie umană cu fiinţa vanghelică şi cu aceeaşi (dacă nu chiar mai mare) putere de a atrage privirile şi a stârni comentarii este Gigi Becali, "latifundiarul din Pipera", "finanţatorul Stelei", "războinicul luminii", fumător cu portţigaretul, delicat mânuitor al răngii in repararea automobilelor de lux şi adept al pungii de plastic pe post de portofel pentru valută. Numele său a inflăcărat imaginaţia derivativă a jurnaliştilor, dând naştere unei adevărate familii de cuvinte, dintre care cel puţin două sunt polisemantice.
Adjectivul becalian (a cum le zice şi le face Becali, mai rar!) era previzibil, toate personalităţile având un adjectiv format cu sufixul -an (iliescian, băsescian, chiar păunescian sau, pentru cunoscători, cioculescian sau cioranian), aşa că ne vom ocupa nu de el, ci de substantivele pe care le acompaniază, formând impreună memorabile şi inseparabile sintagme: bălăcăreli becaliene (G. 29 I 08 p. 12); gest becalian - de a achita o notă de plată (Tribuna 11 V 09) sau de a impărţi bani (Ieşeanul 11 VII 08); palatul becalian (Caţ. 24 III 10) şi, prin generalizare, palat becalian (După afaceri 14 IX 07); recital becalian televizat (Crai nou 7 V 05); stilul becalian de a face politică (Graiul Maramureşului 10 XI 07); şiretlic becalian (arges.prosport.ro 14 VIII 09).
Becalismul, substantiv polisemantic, ar reprezenta, dacă ar fi să ne luăm după un titlu ieşean (Z. de Iaşi 23 IX 06), o "ştiinţă şi meserie", un potenţial intruchipat şi ratat in concretizare. Un bau-bau pentru apărătorii valorilor europene care, când il văd pe Gigi Becali in acţiune, răsuflă uşuraţi şi nu se mai tem de ameninţarea naţionalismului, a ortodoxiei sau a valorilor familiale (intr-un cuvânt, de românismul devenit, din filozofie, sfadă de precupeţe). Al doilea sens ar fi cel politic-economic, modelul de capitalism românesc, autocratic şi analfabet, care "produce spiritelor fine o uşoară greaţă de democraţie şi majorităţii o greţoasă poftă de becalism" (Cotid. 4 X 07) sau, intr-o sintetizare nemiloasă: "Avatarurile persoanei in faţa istoriei, de la comunism la becalism" ("22" 9 III 07). Noroc, insă, că românul majoritar, privitor la televizor pe canalele cu puţin fotbal şi multe bălăcăreli, nu-l prea ia in serios pe Gigi al nostru (ce-i drept, nici nu zapează pe alt post) atunci când debitează becalisme, adică aruncă fumigene declarative ("Mircea Sandu a precizat la gsp.tv: Astea sunt becalisme", Lib. 3 IX 08). Mai jos de aceste becalisme, se pare, nu e cu putinţă nimic.
Becaliada, substantiv format, prin sufixarea cu -iadă a numelui complexului personaj, este şi ea polisemantică, reflectând una sau alta dintre numeroasele sale faţete: de patron de club de fotbal curtat de televiziuni ("Vine Becaliada de toamnă s…t Steaua s-a calificat in grupele Ligii Campionilor, performanţă remarcabilă, dar, in acelaşi timp, Gigi Becali s-a calificat in topul apariţiilor media", Crişana 25 VIII 06); de patron de club de fotbal care, fiindcă poate, face ce vrea ("Patronul Stelei işi vede liniştit de treabă, chiar dacă luptă după alte reguli şi cu arme neconvenţionale. Competiţia numită oficial Liga I s-a transformat in «Becaliadă», după modelul celebrelor «Spartachiade» sau «Daciade» din anii comunismului", Ev.z. 1 IV 08); de haiduc al neamului prins de poteră şi priponit ("A inceput «Becaliada». Isteria creată in jurul arestării lui Gigi Becali pare să fie picătura care umple paharul frustrărilor acumulate in sânul poporului român", Arcaşu 7 IV 09).
Nota bene. A nu se confunda becaliada Gigi cu campania de transferare a unor fotbalişti români in străinătate, pe ale cărei baricade a luptat victorios vărul Giovanni ("Becaliada in Spania s…t Giovanni Becali a luat primul avion spre Spania, ţara tuturor transferurilor", Z. 13 I 99) sau becaliada stelistă a lui Gigi cu cea dinamovistă a aceluiaşi văr Giovanni ("Becaliada s-a mutat la Dinamo. Deşi preşedintele CA, Nicolae Badea, hotărâse menţinerea antrenorului Dario Bonetti in funcţie, Giovanni Becali, impreună cu Borcea şi Turcu, au decis demiterea italianului", Z. de Iaşi 5 X 09).
Becalizarea ar fi procesul de generalizare a comportamentelor şi valorilor becaliene la nivelul intregii societăţi. "Când a spus că nu se teme nici de becalizare, nici de imbecilizare, ci de imbecalizare, Octavian Paler a dat glas unei nelinişti pe care au incercat-o mulţi, fără să aibă arta calamburului" (Ev.z. 20 III 07 p. 15). Un pericol pe care se angaja să-l combată, in parlamentarele locale, "spiritul PIN - anticorupţie, oameni de calitate şi ofensivă impotriva imbecalizării" (G. 22 X 08 p. 4). Un an mai târziu, făcând bilanţul europarlamentarelor, acelaşi ziar titra: "Varză de Bruxelles - Euro Becali şi Elena lui Tata reprezintă România" (G. 8 VI 09 p. 1).
Totul este insă acoperit de un hohot batjocoritor: "Mi-am tras glob, hahalerelor!"
Exemplificări şi datări pentru sensurile şi cuvintele noi din acest articol veţi găsi in ediţia a treia a DCR (Dicţionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregătire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucureşti). Filolog (absolvent de spaniolă-romană al Universităţii Bucureşti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politică şi ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor şi administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător şi publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferinţe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătăreţu, Făramiţă Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul şi conservele de casă. Dorinţe: să aibă nepoţi.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 07.05.2010

 
Cuvinte cheie:
becalian
, becaliadă
, becalizare
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide