Undeva, între strada Răsăritului şi cea a Apusului, pe bulevardul alocat cândva Armatei Poporului, dar "retrocedat" postdecembrist lui Iuliu Maniu, după Piaţa Veteranilor, este Piaţa Gorjului. De ce "a Gorjului" printre militari şi veterani, nu ştiu. Cum nu ştiu de ce strada Conductei, care mărgineşte Piaţa Gorjului, alături de cea a Dreptăţii, a fost rebotezată Cernişoarei.
În piaţa propriu-zisă, misterele sunt protejate de umbră, atât în hala întunecoasă, cât şi în afara ei, sub copertinele înghesuite una în alta. Aceeaşi marfă are preţuri uşor diferite, despre toate fructele (de la mere la portocale sau cireşe) stă scris că sunt f.f.f.f.f.f. dulci, ceea ce însă nu explică cum cel puţin una dintre permanentele vânzătoare de zarzavaturi (blondă, aur, blugi) pleacă acasă într-un Volkswagen Passat, iar cea de la fructe face zilnic parada modei şi a cosmeticii la taraba cea mai vizibilă dinspre stradă.
Mulţimea chioşcurilor de ziare de jur împrejurul pieţei, nouă la număr, unele chiar faţă în faţă sau alături, dovedeşte însă un interes deosebit al localnicilor pentru presă, literatură, filme, sex, modă, integrame etc. Deşi, după vorbă, după port, nu s-ar zice. Oamenii nu par a fi deloc înstăriţi, pensionarii trăgând căruţul sunt mulţi, ţiganii sunt nelipsiţi, dar ei nu citesc, ci vând papuci, cuverturi şi geci. La concurenţă cu lectura pare a fi pescuitul, probabil în lacul Morii (dar acolo este piaţa Crângaşi), dat fiind oferta largă de tot felul de undiţe şi accesorii indispensabile acestui sport, pare-se foarte popular. În rest, labirintul pieţei ascunde un număr variabil, dar considerabil de alimentare, aşa încât este de presupus că oamenii pot cu greu să se hotărască în faţa unei asemenea bogăţii de salamuri, afumături şi telemele, mai mult sau prea puţin variate.
Ar mai fi misterul păstrării intacte a înălţimii mormanelor de gunoaie din cele două extremităţi "cernişorene" şi "dreptăţeşti" ale pieţei: amplitudinea mormanelor de resturi, cutii şi alte produse rezultate din comerţ nici nu scade, nici nu creşte (deci cineva le mai ridică din când în când), doar miasmele emanate cresc constant pe timpul verii şi scad corespunzător spre iarnă.
Având, însă, preocupările dominante mai sus bănuite şi pomenite, locuitorii din numeroasele şi înaltele blocuri muncitoreşti dimprejur nu par a fi deloc frământaţi sau deranjaţi de aceste mistere. Ei sunt mulţumiţi că piaţa este aproape (vai de bogătanii ăia din centru, care trebuie să se ducă cu maşina după o roşie sau o brânză), că nu este prea scumpă (deşi aici părerile sunt împărţite) şi că, în general, găseşti cam tot ce-ţi trebuie. În rest, cui nu-i place, să se ducă unde-o şti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
