Un preot ortodox batran a trecut prin garzi, si-a scos potcapul, a ingenuncheat si a sarutat mana regelui. Lumea l-a recunoscut ca fiind preotul micii biserici Stejar, din marginea parcului Palatului Regal, aflata la apus de acesta. A fost demolata de regimul comunist inainte de a se cladi, in 1960, Sala Palatului, zis atunci.
Cand, la 10 octombrie 1914, ora 6,30 dimineata, regele Carol I inceta din viata la Sinaia, la Roma fusese de curand ales un papa nou, Benedict al XV-lea. La 14 septembrie 1914, Raymund Netzhammer nota in Jurnal ca primise de la Sfantul Scaun stirea oficiala cu privire la decesul papei Pius al X-lea, cel care il numise arhiepiscop. Stirea era adresata, prin el, regelui, la care, in acea zi, a mers in audienta la Sinaia. Scrisoarea venise prin Brindisi, pe mare, asta explicand, potrivit spuselor arhiepiscopului, intarzierea ei. Nu era de mirare, deoarece, deja din iulie, incepuse razboiul care avea sa devina "primul mare mondial".
Intre cei doi a urmat un dialog mai lung, din care merita sa fie citata macar o parte. Regele a privit semnatura scrisorii pe care tocmai o deschisese:
"Cardinalul Vanutelli!"
"Insarcinatul cu afaceri pe timpul vacantei Scaunului Papal!"
"Il cunoasteti personal pe noul papa?"
"Am avut intr-adevar norocul de a-l cunoaste! In 1906 era subsecretar de stat. (...) Este un barbat mic de statura, foarte mobil, cu o privire inteligenta."
"De-ar reusi papa sa puna capat oribilelor crime si varsari de sange si sa incheie curand pace!"
"Lumea nu va dori sa-i asculte glasul!"
"Trebuie sa ne asteptam la asta! Au fost deja nesfarsit de multi morti! Ce teribile sunt spaimele razboiului din ziua de azi! Cate suferinte li se provoaca tarilor in care se dezlantuie razboiul! Sarmana Belgie, cu nepotul meu cu tot!"
"Regele Belgiei nu ar fi putut sa actioneze in alt chip?"
"Fireste ca da, dar a fost sfatuit prost! Regele ar fi trebuit sa emita un protest in termenii cei mai duri."
"Ce pacat ca nepotul Dvs. nu V-a cerut sfatul!"
"Alteori ma intreba in legatura cu orice fleac, dar tocmai acum nu a facut-o."
Discutia a fost mult mai lunga si a atins, intre altele, pozitia presei, despre care Carol a spus: "Nici un sfert din relatarile ziarelor nu sunt adevarate!". Insasi pozitia majoritatii membrilor Consiliului de Coroana (spre deosebire de cele declarate anterior chiar regelui) il dezamagise. Apoi, discutia de dupa luarea pranzului a continuat, restrans, in aceeasi nota mai curand pesimista, regele remarcand ca, desi toata lumea intelege rolul nefast al Rusiei in regiune si in primul rand pentru Romania, exista o opozitie ca si generala fata de Puterile Centrale. A criticat totodata "politica neinspirata si plina de incertitudini a Austriei fata de Romania". Sanatatea regelui parea acum stabila, dar, observa Netzhammer, "manat de simtul datoriei, regele face primiri si dupa cina, iar la ora 10 citeste ultimele telegrame". "Acestea imi produc de obicei emotii, si atunci s-a zis cu somnul", ii marturisea regele.
Sambata 10 octombrie 1914, Raymund Netzhammer isi incepe astfel pagina de Jurnal: "Dimineata, la ora 8, vine in culmea emotiei de acasa prietenul si vecinul meu, batranul domn Wilhelm Knechtel, si imi spune ca Palatul Regal tocmai daduse informatii cu privire la decesul regelui, petrecut astazi dimineata la ora 6,30 la Sinaia. Avea lacrimi in ochi; lui, ca director al gradinilor regale, regele ii fusese prieten de mai bine de 40 de ani...". Mai tarziu, "profund tulburat si intristat, a intrat la mine prietenul meu Alexandru Tzigara-Samurcas (ortodox), directorul Bibliotecii Universitare, fundatie intemeiata de regele Carol. Ca un copil, si-a revarsat durerea, deplangand in fata mea aceasta teribila si neasteptata pierdere...".
A doua zi, ministrul cultelor, I.Gh. Duca, s-a prezentat la arhiepiscop spre a discuta pregatirea funeraliilor. Din punct de vedere confesional, s-a convenit la o alternanta a slujbelor religioase, catolica, respectiv ortodoxa, arhiepiscopul si clerul sau hotarand de la inceput sa nu asiste la ceremoniile ortodoxe, fapt care a scutit oficialitatile de orice eventuale complicatii si pentru care acestea au multumit. Tot in aceesi zi a sosit telegrama de condoleante de la papa Benedict al XV-lea.
La aducerea catafalcului in Capitala, luni, 12 octombrie, "o multime imensa de oameni l-a salutat la sosea", noteaza Netzhammer. Catre seara, presa a publicat testamentul regelui, prin care acesta, intre altele, cerea ca trupul sa-i fie binecuvantat de un preot catolic si sa fie inmormantat langa (si nu in) biserica de la Curtea de Arges. Ultima prevedere nu avea sa fie urmata.
In timpul penultimei slujbe catolice de la catafalc (14 octombrie, la Palat), Netzhammer a fost foarte miscat de un eveniment aparte. Un preot ortodox batran a trecut de garzi, si-a scos potcapul, a ingenuncheat si a sarutat mana regelui. Lumea l-a recunoscut ca fiind parohul micii biserici Stejar, din marginea parcului Palatului Regal, aflata la apus de acesta. A fost demolata de regimul comunist inainte de a se cladi, in 1960, Sala Palatului, zis atunci "al Republicii". Monument istoric, biserica era renumita, precum insusi arhiepiscopul noteaza, si pentru o icoana a sfantului martir Mina.
Joi, 15 octombrie, de dimineata a fost sustinuta, inainte de plecarea cortegiului funebru spre Curtea de Arges, ultima slujba catolica de inmormantare pentru rege. Apoi, transferul la Gara de Nord a fost facut "cu cel mai mare fast, inegalabil, si cu o pompa cu adevarat regeasca". Cel putin la fel s-au petre-cut lucrurile si la Curtea de Arges, in descrierea facuta arhiepiscopului doua zile mai tarziu de primul-ministru Ionel I.C. Bratianu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
