„Narator ” este o excelentă şi surprinzătoare colecţie a Editurii Publica, lansată anul trecut. Genul nonficţiunii creative poate fi descris succint astfel: poveşti reale, bine scrise. Sub numele Narator, editura a adunat o serie de întâmplări, istorii şi memorii deopotrivă adevărate, tulburătoare şi, uneori, amuzante.
Erik Larson
Diavolul din oraşul alb
Crimă, magie şi nebunie la expoziţia care a schimbat America
Traducere de Alex Moldovan şi Mariana Buruiană.
Expoziţia Universală de la Chicago din 1893, cunoscută drept Oraşul Alb, a reprezentat una dintre minunile lumii. În paginile acestei cărţi veţi citi o poveste incredibilă despre construcţia sa şi despre doi bărbaţi – unul, arhitect, celălalt, criminal în serie – ale căror destine s-au întrepătruns.
Arhitectul este Daniel H. Burnham, forţa motrice aflată în spatele Oraşului Alb, un peisaj grandios, vizionar, cu clădiri albe, amplasate într-un paradis de canale şi grădini. Criminalul este H.H. Holmes, un medic chipeş, cu ochi albaştri şi pătrunzători. El se foloseşte de atracţia provocată de marea expoziţie – şi de propriul şarm diavolesc – pentru a atrage zeci de tinere în capcana morţii.
Cei doi bărbaţi diferiţi, dar la fel de hotărâţi, laolaltă cu o pleiadă remarcabilă de personaje secundare pline de culoare, printre care se numără Buffalo Bill, George Ferris, Thomas Edison şi o parte dintre cei 27 de milioane de oameni care au avut parte de spectacolul orbitor al Oraşului Alb, sunt aduşi la viaţă în această hipnotică, periculoasă poveste a legendarei expoziţii care a transformat America şi a pregătit-o pentru secolul XX.
În paginile acestei cărţi veţi citi incredibila poveste a construcţiei uneia dintre minunile lumii, cum a fost denumită expoziţia, dar şi a celor doi bărbaţi, ale căror destine s-au întrepătruns.
„Istoria şi divertismentul se amestecă pentru a crea efectul dramatic al unui roman. O realitate cu adevărat mai stranie decât ficţiunea.” – The New York Times
Erik Larson, autor a numeroase bestselleruri internaţionale, lucrează la The Wall Street Journal şi colaborează cu Harper's, The New Yorker, The Atlantic Monthly şi Time Magazine. Locuieşte la Seattle împreună cu soţia sa, cele trei fiice şi mai multe animale de companie, printre care şi o căţeluşă pe nume Molly. Este profesor de scriere de nonficţine, jurnalist de investigaţie nominalizat la Premiul Pulitzer, şi autor al cinci cărţi care s-au menţinut în ultimii 15 ani în topul New York Timesbestsellers. Este cunoscut în special pentru Diavolul din oraşul alb – o carte care a stat aproape 6 ani în renumitul top. Cartea a primit, printre altele, premiul de nonficţiune Edgar Award 2004 şi a fost finalistă pentru National Book Award 2003. Leonardo diCaprio a achiziţionat drepturile pentru ecranizarea cărţii, iar filmul va fi regizat de Martin Scorsese.
David Sedaris
Eu o să vorbeşte drăguţ cândva
Traducere de Ruxandra Tudor
Eu o să vorbeşte drăguţ cândva este împărţită în două părţi. Prima conţine treisprezece eseuri în care autorul vorbeşte despre copilăria petrecută în suburbiile din Raleigh, Carolina de Nord, despre familie şi despre diverse slujbe pe care le-a avut în New York, una mai bizară decât cealaltă. Sedaris povesteşte, de exemplu, despre Paul – fratele său cu o gură spurcată, dar cu o inimă mare –, despre Amy – sora sa cu o pasiune care, spune autorul, a degenerat de-a lungul timpului în ceva ce aducea foarte bine cu o tulburare de identitate – sau despre tatăl lor, Lou Sedaris, un inginer cu o minte sclipitoare, dar cu care niciunul dintre cei şase copii nu pare să aibă vreun interes comun.
În cea de-a doua parte, intitulată Deux, Sedaris scrie despre mutarea în Franţa împreună cu partenerul său Hugh, despre tentativele de a învăţa franceza, dar şi despre modul în care ajunsese să vorbească această limbă, „unul deloc complicat, care presupune să zbieri în engleză din toţi rărunchii, la fel cum ai zbiera la o persoană surdă sau la un câine pe care credeai că-l dresasei să nu se mai urce pe canapea”.
Graţie umorului sarcastic şi spiritului său critic incisiv, David Sedaris a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori americani de satiră. Priceperea cu care analizează eufemismul cultural şi corectitudinea politică dovedeşte că este numit pe drept unul dintre cei mai fini observatori ai condiţiei umane actuale. În 1994, a publicat prima colecţie de eseuri şi povestiri, Barrel Fever. Următoarele cinci cărţi, În pielea goală (1997), Holidays on Ice (1997), Eu o să vorbeşte drăguţ cândva (2000), Dress Your Family in Corduroy and Denim (2000) şi When You are Engulfed in Flames (2008), au devenit bestselleruri New York Times, au fost tipărite în şapte milioane de exemplare şi au fost traduse în 25 de limbi de circulaţie internaţională.
Michael Paterniti
Camera de povestit
O istorie despre iubire, trădare, răzbunare şi cea mai formidabilă bucată de brânză din lume
Traducere de Anca Bărbulescu.
În satul pitoresc Guzmán din Spania, într-o peşteră săpată în coasta unui deal vecin cu casele, o uşă străveche duce la o încăpere înghesuită, de calcar, numită „camera de povestit”. Aici a ajuns Michael Paterniti să-l asculte pe Ambrosio Molinos de las Heras, producător spaniol de brânză, cum depăna o poveste ciudată şi fascinantă despre o bucată de brânză.
Brânza lui Ambrosio, făcută după o veche reţetă de familie, avea reputaţia de a se număra printre cele mai bune din lume şi se spunea că ar avea calităţi mistice. În seara aceea, când cei doi au ieşit din camera de povestit, Paterniti era complet captivat.
N-a trecut mult şi a plonjat cu totul în viaţa satului: s-a mutat în Guzmán, cu soţia şi copiii mici, ca să caute adevărul despre brânza aceea. Ce descoperă în cele din urmă nu are nimic de-a face cu fabula idilică despre slow-food pe care şi-o închipuia la început. Dimpotrivă, e absorbit în inima vârtejului unui mister complicat, al unei rivalităţi de sânge care presupune acuzaţii de trădare şi furt, ameninţări cu moartea şi un plan criminal.
Camera de povestit ţine în egală măsură de suspans şi de memorialistică, de jurnalele de călătorie şi de scrierea istorică. Este o operă uimitoare de non-ficţiune literară, scrisă de unul din cei mai talentaţi povestitori americani.
Michael Paterniti este jurnalist, eseist şi autorul bestselerului Driving Mr. Albert. A publicat nenumărate articole pentru The New York Times Magazine, National Geographic, Harper's, Outside, Esquire şi GQ, cu care colaborează ca redactor. Este co-fondatorul Centrului de Artă Narativă pentru Copii din Portland, Maine, unde locuieşte cu soţia sa, scriitoarea Sara Corbett, şi cu
Leslie Jamison
Probe de empatie
Eseuri
Traducere de Cecilia Laslo.
Probe de empatie este o colecţie îndrăzneaţă şi strălucită de subiecte dintre cele mai diverse, de la pierderi personale la maladii-fantomă, pentru care autoarea a primit Premiul pentru nonficţiune Graywolf Press.
Pornind de la experienţa sa de actor medical, când era plătită să mimeze simptome pentru care studenţii la Medicină trebuiau să găsească un diagnostic, eseurile lui Leslie Jamison, viscerale şi edificatoare, pun nişte întrebări esenţiale legate de modul elementar în care înţelegem suferinţa celorlalţi. Cum ar trebui să ne manifestăm grija unii pentru alţii? Cum putem simţi suferinţa celuilalt, mai ales când aceasta poate fi una asumată, distorsionată sau etalată cu ostentaţie? Este empatia un instrument prin care îi putem testa sau chiar evalua pe ceilalţi?
Confruntând suferinţa – reală sau închipuită, a ei şi a celorlalţi –, Jamison dezvăluie nevoia impetuoasă, atât în plan personal, cât şi în cel cultural, de a simţi. Autoarea pleacă de la propriile experienţe cu boala şi cu vătămările trupeşti pentru a ne angrena într-o explorare care se întinde dincolo de graniţele vieţii ei şi care acoperă un teritoriu vast – de la turismul în zone de-o sărăcie lucie la maladii-fantomă, de la violenţa din stradă la reality show-uri, de la boală la încarcerare –, aflându-se permanent în căutarea unei perspective conturate cu smerenie şi eleganţă.
Prefaţa cărţii este semnată de Cristian Lupşa, editor DoR
„Nu poţi citi despre empatie ca un spectator distant. Poţi trăi însă această carte şi poţi trece prin situaţiile pe care ţi le povesteşte, gândindu-te involuntar la tine, la viaţa ta şi la ce contează în ea. Descoperi treptat că empatia e instrumentul potrivit de autocunoaştere şi, totodată, catalizatorul pentru manifestarea grijii faţă de cei de lângă tine. Empatia e o formă superioară de comunicare cu tine însuţi şi mai ales cu cei din jur.” – Carmen Soare, director de marketing NN România
Leslie Jamison s-a născut la Washington DC şi a crescut la Los Angeles. A lucrat ca brutar, suplinitor pe la diverse firme, administrator al unei pensiuni, profesor de meditaţii şi actor medical. Fiecare dintre aceste ocupaţii a însemnat o lume pe care autoarea declară că încă o are pe dinăuntrul său.
Lucrările sale au apărut în publicaţii ca Harper's, Oxford American, A Public Space, Virginia Quarterly Review şi The Believer. Scrie editoriale pentru New York Times Book Review şi, la momentul actual, este pe cale de a-şi finaliza teza de doctorat la Yale, care are ca subiect poveşti despre dependenţă. Locuieşte în Brooklyn, deasupra unui magazin de tutun.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
