Dan C. Mihăilescu a ţinut să-şi înzestreze cartea scrisă cu Ciprian Măceşaru*), pe care o prezentăm în această rubrică, cu o prefaţă lămuritoare asupra temei şi demersului. Între altele, spune:
„În frumoasa-i bulimie de cititor şi scriitor, Ciprian (Măceşaru) a strâns ceva vreme diverse materiale pentru un eseu dedicat răbdării în procesul de formare a personalităţii. Nerăbdător cu sine şi proiectele sale, nu şi-a mai acordat timpul necesar coacerii volumului cu pricina, drept pentru care mi-a „vândut” mie ideea, negândindu-se că, în fapt, eu sunt la fel de nerăbdător, nechibzuit, ne-măsurat, nărăvaş, capricios, proteic şi hachiţos la subiecte. Şi uite aşa ne-am apucat de negociat epistolar, cine, ce, cât să scrie, apoi ne-am tot provocat reciproc, într-o senină complementaritate, oscilând la început între interviu, monologuri paralele şi confesiune, pentru a ne calibra cumsecade, zic eu, de pe la primul sfert încolo.
Deşi textele par extrem de sigure pe sine, pline de sentenţe rostite apodictic, solemn, catedratic, fără drept de apel, totuşi sub pielea fiecărei pagini se pot ghici (mai greu sau mai lesne) nelinişti, încordări, ezitări, impulsuri ambivalente.
Numai aparent este o carte de răspunsuri. Şi, de fapt, nici măcar întrebările nu sunt perfect armate şi targhetate. Este mai mult un volum de deliberări, o sumă de scrisori febrile, indecise între centripet şi centrifug, între datoria pedagogică, răspărul referenţial şi nesaţiul scriiturii de sine.”
O introducere cât se poate de incitantă, să auzi/citeşti ce spun despre cum e să fii răbdător două personaje care numai prin răbdare nu s-ar putea caracteriza (ori cel puţin nu în primul rând). Despre ce vorbesc ei, pe graiuri uşor de recunoscut, dar care se adună într-un fluviu ca două şuvoaie năvalnice, e suficient (şi savuros) să urmărim întâi titlurile: Hazul mare e că ajung să divaghez despre răbdare şi virtuţile ei tocmai doi nerăbdători sadea; „O vreme este să azvârli cu pietre şi o vreme să strângi pietre”; „De harul ascultării depinde ce vei face din viaţa ta”; „Abecedarele senzualităţii”; „Viaţa ce-i, dacă în griji ne irosim, şi n-avem timp să stăm şi să privim?”; „O zi din viaţă”; „Muică, să vă-ngăduiţi”; „Răbdarea părintească”; „Despre răbdarea de a asculta şi despre importanţa tăceri”; „Modest elogiu al răbdării”.
Cartea conţine şi un îndemn: „Citiţi-ne încet şi să vă fie de folos”. Celui/celor care citesc chiar le poate fi de folos, mai ales dacă se recunosc în multe dintre întâmplarile descrise şi gândurile transcrise.
*) Dan C. Mihăilescu şi Ciprian Măceşaru în dialog epistolar, Despre nerăbdarea de a fi răbdător, Editura Humanitas. Colecţia Portrete în dialog
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
