www.zf.ro - Ultima actualizare 08:09
- ZF e-learning
- Conferinte ZF
- Anuare ZF
- Anuare BM
- Fonduri mutuale
- Abonare
- Contacte ZF
- Publicitate
- Login
ROMAN SERIAL
!NFERNUL (I).Numele meu este Tăcere
20 mai 2010
Numele meu adevărat nu-l ştie nimeni. Nici măcar
eu. Aş putea avea şase miliarde de nume, şase miliarde de
posibilităţi de a exista şi de a muri. Dintre toate acestea insă,
mi-a fost dată una - naiba ştie de ce tocmai aceasta şi nu
alta.
Dintre toate posibilităţile de a
avea un nume, eu m-am trezit cu unul străin de mine. M-aş fi putut
numi Richard 23 sau Eva 0, Adam 912 sau Leonard 1. Cu toate astea,
cind am inţeles la un moment dat că mi se spune cumva, era deja
prea tirziu. Toţi mă strigau Victor, dar pentru mine era mai mult
decit evident că nu acesta e numele meu.
Pină cind să mă hotărăsc la
ceva, mi-am propus să mă numesc la fel ca o poezie. Nu ştiam prea
multe poezii, doar vreo trei şi toate infantile.
Drept pentru care mi-a
trecut.
Numele meu nu e poezie. Numele
meu e ceva special, irepetabil. Intotdeauna mă gindeam cit de unic
sunt, cit de special, şi-mi dădeam seama că şi numele trebuie să
fie la fel.
Imi doream un nume puternic,
special, un nume infricoşător şi binefăcător.
Un nume ca o definiţie completă
a mea in tabloul lumii.
Un nume asemenea
morţii.
De aceea am hotărit că numele
meu nu poate fi spus şi nu trebuie cunoscut.
In fond, luat in termeni
absoluţi, numele nu are importanţă. El este semnătura lui zero
absolut rămasă pe o bucată de lemn sau o piatră intr-un
cimitir.
Eu nu vreau să fiu numele unei
pietre. Numele meu are mai multă putere decit un munte sau decit o
armată.
Numele meu inseamnă mai mult
decit o epocă istorică sau decit o invenţie, de pildă a
penicilinei.
Este mai important decit Little
Boy şi fenomenul Hiroshima.
Este mai grav decit sacrificiul
unui tip din Galilea pe o cruce.
Este mai solemn decit numele
mamei, iubitei şi al copilului la un loc.
Numele meu se tace.
Sint un om important, pentru
mine, dar fără importanţă pentru ceilalţi. Am 29 de ani, şaten,
inălţime 1,80, greutate 82 şi sint liber profesionist.
Imi practic meseria liber, fără nici o constringere socială sau morală.
Hobby-uri - nu prea multe, statul degeaba pe bani mulţi, alcoolul de calitate şi femeile de calitate (indoielnică). Aa, să nu uit. Imi place mult muzica lui Beethoven. Aş putea ucide pentru ea. Aş face orice in numele muzicii.
Nu sint pervers dar s-ar putea spune că sint. Insă nu e bine să mi se spună, fiindcă mă enervez.
Nu sint violent dar s-ar putea spune că sint. De asemenea, e bine să nu mi se spună asta, de obicei mă calmez greu. Sau foarte greu.
Imi practic meseria liber, fără nici o constringere socială sau morală.
Hobby-uri - nu prea multe, statul degeaba pe bani mulţi, alcoolul de calitate şi femeile de calitate (indoielnică). Aa, să nu uit. Imi place mult muzica lui Beethoven. Aş putea ucide pentru ea. Aş face orice in numele muzicii.
Nu sint pervers dar s-ar putea spune că sint. Insă nu e bine să mi se spună, fiindcă mă enervez.
Nu sint violent dar s-ar putea spune că sint. De asemenea, e bine să nu mi se spună asta, de obicei mă calmez greu. Sau foarte greu.
Nu am iubit niciodată pe nimeni,
cu toate că s-ar fi putut intimpla. De fapt, de fiecare dată cind
am cunoscut pe cineva, a intervenit ceva. O forţă superioară sau un
comandament deasupra alegerilor personale. Un ţel, un scop, un
destin. Probabil n-am fost făcut pentru dragoste.
Nu am omorit niciodată pe nimeni, dar s-ar putea să greşesc. Nu prea ştiu ce inseamnă "niciodată" şi nici semnificaţia lui "nimeni" nu o cunosc.
Nici omorul nu e un cuvint din vocabularul meu.
Eu cred că oamenii au noroc. Oamenii işi găsesc sfirşitul, ceea ce e un lucru bun. Toate lucrurile cu finalitate sint lucruri intregi.
Eu ii ajut pe unii să se intregească. Să devină fiinţe unitare. Complete.
Nu sint nebun, dar asta nu are nici o importanţă. Orice om normal nu ar incerca să afle pină unde se intinde normalitatea şi de unde incepe nebunia. Valabil pentru oricine, inclusiv pentru mine.
M-am născut intr-un oraş de provincie. Numele lui, de asemenea, nu are importanţă.
Oricum nu mă voi intoarce niciodată acolo, poate doar cu excepţia situaţiei in care voi avea un motiv serios, bine plătit.
Singurul lucru pe care il ţin minte despre oraşul ăla e că nu ne-am plăcut niciodată. Lui nu-i păsa de mine şi nici mie de el, şi ar fi fost bine să rămină aşa, insă pe la 11 ani a inceput să-mi rămină mic şi a inceput să mă urască.
Drept urmare l-am urit şi eu.
Părinţii mei nu m-au iubit niciodată. Pină la virsta de 11 ani mi-au făcut o educaţie spartană: nu ai voie aia, nu ai voie ailaltă, nu ai voie nimic.
Mi-ar fi plăcut să mă neglijeze complet, aşa cum făceau cind se apucau de băut, insă nu reuşeau niciodată să uite complet de mine.
Cind işi aduceau aminte, o incasam ca hoţii de cai. O meritam indiferent de zi sau de vreme. De parcă eu eram nefericirea părinţilor mei, fiindcă din cauza mea, pentru că aveam nevoi, se aflau ei in situaţia de a nu avea ce să imi ofere.
Ei imi dăduseră totul deja - viaţa - mulţumită lor eram un suflet viu, precum şi bătaia, care e ruptă din rai şi face minuni.
Ajunsesem să imi fie frică de ei cind nu mă pocneau. Mă gindeam că ar putea imagina ceva care să mă doară - să imi arunce cărţile, să mă scoată in pielea goală in faţa casei, să nu imi dea voie la televizor, aşa cum erau pedepsiţi alţi copii.
Din fericire pentru mine, ai mei aveau o imaginaţie rudimentară, mă băteau şi atit, şi nici măcar aici nu erau mai inventivi: bătrinu' dădea cu ce apuca, iar curva dădea cu labele, muşca şi zgiria ca o pisică turbată.
Pe mama mea adevărată nu am cunoscut-o niciodată, a murit la naştere. Sper să-i fie bine acolo unde e, mă bucur că nu a trăit să vadă in ce hal au ajuns toţi.
Nu am omorit niciodată pe nimeni, dar s-ar putea să greşesc. Nu prea ştiu ce inseamnă "niciodată" şi nici semnificaţia lui "nimeni" nu o cunosc.
Nici omorul nu e un cuvint din vocabularul meu.
Eu cred că oamenii au noroc. Oamenii işi găsesc sfirşitul, ceea ce e un lucru bun. Toate lucrurile cu finalitate sint lucruri intregi.
Eu ii ajut pe unii să se intregească. Să devină fiinţe unitare. Complete.
Nu sint nebun, dar asta nu are nici o importanţă. Orice om normal nu ar incerca să afle pină unde se intinde normalitatea şi de unde incepe nebunia. Valabil pentru oricine, inclusiv pentru mine.
M-am născut intr-un oraş de provincie. Numele lui, de asemenea, nu are importanţă.
Oricum nu mă voi intoarce niciodată acolo, poate doar cu excepţia situaţiei in care voi avea un motiv serios, bine plătit.
Singurul lucru pe care il ţin minte despre oraşul ăla e că nu ne-am plăcut niciodată. Lui nu-i păsa de mine şi nici mie de el, şi ar fi fost bine să rămină aşa, insă pe la 11 ani a inceput să-mi rămină mic şi a inceput să mă urască.
Drept urmare l-am urit şi eu.
Părinţii mei nu m-au iubit niciodată. Pină la virsta de 11 ani mi-au făcut o educaţie spartană: nu ai voie aia, nu ai voie ailaltă, nu ai voie nimic.
Mi-ar fi plăcut să mă neglijeze complet, aşa cum făceau cind se apucau de băut, insă nu reuşeau niciodată să uite complet de mine.
Cind işi aduceau aminte, o incasam ca hoţii de cai. O meritam indiferent de zi sau de vreme. De parcă eu eram nefericirea părinţilor mei, fiindcă din cauza mea, pentru că aveam nevoi, se aflau ei in situaţia de a nu avea ce să imi ofere.
Ei imi dăduseră totul deja - viaţa - mulţumită lor eram un suflet viu, precum şi bătaia, care e ruptă din rai şi face minuni.
Ajunsesem să imi fie frică de ei cind nu mă pocneau. Mă gindeam că ar putea imagina ceva care să mă doară - să imi arunce cărţile, să mă scoată in pielea goală in faţa casei, să nu imi dea voie la televizor, aşa cum erau pedepsiţi alţi copii.
Din fericire pentru mine, ai mei aveau o imaginaţie rudimentară, mă băteau şi atit, şi nici măcar aici nu erau mai inventivi: bătrinu' dădea cu ce apuca, iar curva dădea cu labele, muşca şi zgiria ca o pisică turbată.
Pe mama mea adevărată nu am cunoscut-o niciodată, a murit la naştere. Sper să-i fie bine acolo unde e, mă bucur că nu a trăit să vadă in ce hal au ajuns toţi.
Numele meu este Tăcerea şi sint
alcoolic. Nu ştiu ce inseamnă să fii alcoolic, da' aşa zice multă
lume, "bă, alcoolicule!". Cred că trebuie să fie o chestie tare
nostimă şi care are legătură cu alcoolul din băutură.
Dacă e aşa, nu mă deranjează deloc, mie imi place băutura, e mai bună decit o nevastă, nu te refuză, nu te inşeală, nu te părăseşte.
Numele meu este Tăcere şi am venit pe lume cu un singur scop.
Să trăiesc intr-o lume care se consideră vie, dar pe care eu o văd moartă.
Am venit să văd neputincioşi care incearcă să scoată capul din pămint. Pentru ei am venit in primul rind, ei trebuie să rămină morţi pentru totdeauna.
Dacă ceva e mort deja, eu il mai omor o dată. Pentru siguranţă.
Eu sint Tăcerea şi sint vedetă media. Se vorbeşte in fiecare zi de mine la radio, la TV, in tabloide. Peste tot.
Notorietatea mea e atit de mare incit cuvintul crimă a devenit atit de banal, atit de lipsit de sens, atit de vulgar, incit pot să pun pariu că nu mai sperie pe nimeni.
Ce lipsă de sens poate avea cuvintul "crimă" intr-o societate de oameni morţi!
A ucide este un act de caritate. Este binefacerea pe care o poţi oferi unei societăţi bolnave, o curăţenie. Nu mi-a fost niciodată prea greu să explic asta. Pur şi simplu, in situaţiile de criză, oamenii işi exprimă dorinţa de a trăi. Unii in detrimentul altora. Criză a fost tot timpul. De la primul om căruia i-a fost foame şi nu a avut ce minca, pină acum, cind sint trei miliarde de infometaţi.
Un număr aşa de mare de muritori de foame inseamnă criză. Ca in orice societate care se bazează pe echilibru, acest lucru trebuie privit ca un scop. Există o deficienţă, ea trebuie inlăturată.
Cum resursele de hrană sint constante, trebuie procedat altfel. Trebuie inlăturată nevoia de hrană. Trebuie inlăturată orice nevoie in general. Planeta e suprapopulată, deci eu indeplinesc o simplă activitate de asanare.
Numele meu este Tăcere şi mă aşez pe buzele oamenilor ca un fluture negru.
Dacă e aşa, nu mă deranjează deloc, mie imi place băutura, e mai bună decit o nevastă, nu te refuză, nu te inşeală, nu te părăseşte.
Numele meu este Tăcere şi am venit pe lume cu un singur scop.
Să trăiesc intr-o lume care se consideră vie, dar pe care eu o văd moartă.
Am venit să văd neputincioşi care incearcă să scoată capul din pămint. Pentru ei am venit in primul rind, ei trebuie să rămină morţi pentru totdeauna.
Dacă ceva e mort deja, eu il mai omor o dată. Pentru siguranţă.
Eu sint Tăcerea şi sint vedetă media. Se vorbeşte in fiecare zi de mine la radio, la TV, in tabloide. Peste tot.
Notorietatea mea e atit de mare incit cuvintul crimă a devenit atit de banal, atit de lipsit de sens, atit de vulgar, incit pot să pun pariu că nu mai sperie pe nimeni.
Ce lipsă de sens poate avea cuvintul "crimă" intr-o societate de oameni morţi!
A ucide este un act de caritate. Este binefacerea pe care o poţi oferi unei societăţi bolnave, o curăţenie. Nu mi-a fost niciodată prea greu să explic asta. Pur şi simplu, in situaţiile de criză, oamenii işi exprimă dorinţa de a trăi. Unii in detrimentul altora. Criză a fost tot timpul. De la primul om căruia i-a fost foame şi nu a avut ce minca, pină acum, cind sint trei miliarde de infometaţi.
Un număr aşa de mare de muritori de foame inseamnă criză. Ca in orice societate care se bazează pe echilibru, acest lucru trebuie privit ca un scop. Există o deficienţă, ea trebuie inlăturată.
Cum resursele de hrană sint constante, trebuie procedat altfel. Trebuie inlăturată nevoia de hrană. Trebuie inlăturată orice nevoie in general. Planeta e suprapopulată, deci eu indeplinesc o simplă activitate de asanare.
Numele meu este Tăcere şi mă aşez pe buzele oamenilor ca un fluture negru.
Cind mă cunosc, oamenii mă
imită, devin asemenea mie.
Cind merg să beau, cind merg la femei de calitate (indoielnică), intilnesc mulţi oameni la fel ca mine. Au nişte hirtii pe care le oferă la schimb. Banii.
Banii sint o chestie fără viaţă. Unii plătesc cu bani un alt fel de moarte, moartea lor şi a altora. Ei sint acei zombi despre care se vorbeşte. Poate odată au fost oameni vii, dar banii au supt din ei toată vitalitatea. Acum au bani, dar sint plini din creştet pină in tălpi de moarte.
Nu dau exemple, sint atitea.
Numele meu este Tăcere şi sint muritor. La fel de muritor precum toată lumea din jurul meu. In capul meu mor 15 milioane de celule in fiecare zi.
In lume mor cam la fel de mulţi oameni. In mine nici o celulă nu se sinucide. Toate mor de bătrineţe. In lume, jumătate din cei care mor nu mor de moarte bună.
In lume moartea ciştigă teren in faţa morţii. Războaiele, foametea, accidentele, bolile, omul. Da, omul ucide la fel de mult ca moartea. Omul e moartea, atunci.
Numele meu se tace ca la finalul unei rugăciuni. Moartea e peste tot, eu am venit să mai omor o dată.
Cind merg să beau, cind merg la femei de calitate (indoielnică), intilnesc mulţi oameni la fel ca mine. Au nişte hirtii pe care le oferă la schimb. Banii.
Banii sint o chestie fără viaţă. Unii plătesc cu bani un alt fel de moarte, moartea lor şi a altora. Ei sint acei zombi despre care se vorbeşte. Poate odată au fost oameni vii, dar banii au supt din ei toată vitalitatea. Acum au bani, dar sint plini din creştet pină in tălpi de moarte.
Nu dau exemple, sint atitea.
Numele meu este Tăcere şi sint muritor. La fel de muritor precum toată lumea din jurul meu. In capul meu mor 15 milioane de celule in fiecare zi.
In lume mor cam la fel de mulţi oameni. In mine nici o celulă nu se sinucide. Toate mor de bătrineţe. In lume, jumătate din cei care mor nu mor de moarte bună.
In lume moartea ciştigă teren in faţa morţii. Războaiele, foametea, accidentele, bolile, omul. Da, omul ucide la fel de mult ca moartea. Omul e moartea, atunci.
Numele meu se tace ca la finalul unei rugăciuni. Moartea e peste tot, eu am venit să mai omor o dată.
Va urma
- În Capitală se schimbă guvernele, în Bărăgan 400 de oameni au fost prinşi două zile în „trenul groazei“
- Cine sunt noii miniştri, ce averi au, ce-au făcut noii miniştri în viaţa lor până acum, cum arată ministerele şi planul de guvernare
- Până se listează Facebook, Tradeville aduce zece companii americane la Bucureşti
- Isărescu nu mai vrea acord cu FMI, ci să înfrunte pieţele
- Noul guvern este făcut pe fugă, deşi PD-L susţine că este o schimbare strategică
CELE MAI CITITE ŞTIRI
REPORTAJ: Fabrica în care angajaţii NU AU VOIE să vorbească între ei. Reacţia unei femei care vede PENTRU PRIMA DATĂ produsul finit pe care îl face - VIDEO
Angajaţii unei fabrici care produce componente pentru produsele Apple lucrează în condiţii inumane şi nu văd niciodată...
pe larg Vezi toate
