Favoriţi reali sau doar în aparenţă ?
În fruntea listei, la casele de pariuri se află Haruki Murakami (foto 1), ca şi în anii precedenţi, plasarea lui indică o aşteptare a publicului, pe care însă juriul Nobel n-o va satisface, aşa cum n-a făcut-o nici în 2012, când l-a ales pe scriitorul chinez Mo Yan. Dar o listă a laureaţilor arată ca mică probabilitatea ca în următorii ani alegerea juriului suedez să se îndrepte spre un scriitor din Asia. Mai curând s-ar îndrepta alegerea spre Africa, căci a trecut peste un deceniu din 2003, când laureat a fost scriitorul sud-african J.M. Coetzee.
Iar al doilea nume apărut rapid pe lista caselor de pariuri, imediat ce a început agitaţia nobelizării, este al scriitorului Ngugi wa Thiong’o (foto 2) din Kenya. Şi aici începe şi paradoxul pentru cititorii de la noi: opera lui Haruki Murakami tradusă aproape integral îl face, după orice estimare, drept autorul cu vânzările cele mai mari din Biblioteca Polirom, aşadar familiar şi iubit, scriitorul din Kenya care acum predă la o universitate americană este ca şi necunoscut, abia în acest an i-a apărut primul roman tradus în română, din engleză – Râul care ne desparte, tot la Editura Polirom.
Assia Djebar şi Joyce Carol Oates apar în primele zece nume, ca şi poeţii Adonis şi Bai Dao. Dar după ce în 2013 premiul i-a fost decernat unei scriitoare, Alice Munro, maestră a prozei scurte, şi în 2011 poetului suedez Tomas Tranströmer, şansele sunt foarte puţine. În mod sigur, juriul respectă nişte principii care să asigure echilibru şi coerenţă, corectitudine faţă de zone şi spaţii culturale, care doar se pot deduce, deşi cu precauţii şi aproximaţii.
Probabilităţi mici
Cum anul trecut premiul a fost decernat unei femei, ar fi puţine şanse ca alegerea să se îndrepte tot spre o autoare. Alice Munro este a treisprezecea scriitoare care a primit prestigiosul premiu, iar singurul deceniu în care au fost trei scriitoare laureate este cel anterior: Elfriede Jelinek în 2004, Doris Lessing în 2007 şi Herta Müller în 2009. N-a existat însă un precedent ca în doi ani succesivi să fie aleasă o scriitoare. Ar fi un principiu subtil care probabil funcţionează. Dar se combină cu alte două principii – limbile în care scriu laureaţii din anii anteriori, ţările şi continentele din care vin.
Lista laureaţilor din ultimii cinci ani arată un tur interesant atât al limbilor în care scriu autorii aleşi, cât şi al continentelor din care provin: Herta Müller – autoare germană, dar născută în România (2009), Mario Vargas Llosa – scriitor peruan (2010), Tomas Tranströmer – poet suedez (2011), Mo Yan – prozatorul chinez (2012) şi Alice Munro, autoare canadiană de proză scurtă (2013). Turul de orizont indică însă şi altceva: juriul suedez pare să fi depăşit un anume europocentrism, de care a fost şi acuzat.
Timp de cinci ani, din 1995 în 2000, laureaţii au fost exclusiv scriitori europeni: poetul şi dramaturgul irlandez Seamus Heaney în 1995, poeta poloneză Wisława Szymborska în 1996, dramaturgul italian Dario Fo în 1997, romancierul portughez José Saramago în 1998 şi prozatorul german Günther Grass în 1999. Lista dovedeşte că în aceeaşi perioadă alegerea s-a îndreptat cu predilecţie spre poeţi şi dramaturgi, prea puţin favorizaţi de-a lungul anilor.
Este interesant şi alt fapt – a existat un singur interval când juriul suedez a ales trei ani la rând autori de limbă engleză, dar din ţări şi continente diferite: Nadine Gordimer, scriitoare din Africa de Sud în 1991, Derek Wallcott, poet născut în Santa Lucia, dar cu traseu în spaţiul de limbă engleză, american şi englez, primul laureat din Caraibe în 1992, Toni Morrison, autoarea americană în 1993. Până la predicţii despre laureatul din 2014, se poate aproxima aşadar cine are minime şanse la premiu: scriitoarele, autorii de limbă engleză, autorii din America de Sud, Asia şi continentul nord-american.
Probabilităţile mari: cvartet european
Probabilitatea cea mare ar fi ca Premiul Nobel să fie acordat unui autor european, care însă nu vine dintr-o literatură cu tradiţie, ci dintr-o ţară mică, scriind într-o limbă de circulaţie restrânsă. Prima şansă o au scriitorii din Europa Centrală sau poate din Balcani: deja au trecut 12 ani de când a fost premiat autorul maghiar Imre Kertes, au trecut 8 ani de când premiul i-a fost decernat prozatorului turc Orhan Pamuk.
Se distinge o triadă de favoriţi: Milan Kundera (foto 3), cunoscutul scriitor ceh stabilit de multă vreme în Franţa Péter Nádas (foto 4), autorul maghiar apropiat de cultura germană, cu o cotă la Nobel în creştere, aflaţi alături pe listele caselor de pariuri, pe locurile 10 şi 11, Ismail Kadare (foto 5), aproape inexistent pe listele iniţiale, dar în ultima săptămână pare căzut parcă din cer, pe locul 3! Cei trei par să aibă şanse egale, fie şi dacă se vede cât de cunoscuţi sunt în Suedia.
Lui Milan Kundera i-au fost traduse în suedeză 14 cărţi, romane şi eseuri, din 1970 şi până în 2013; lui Péter Nádas i-au apărut 6 titluri, ultimul publicat în anii 2012 şi 2013 în trei volume: romanul-monstru de 1.500 de pagini Istorii paralele. Şi Ismail Kadare a intrat pe piaţa editorială suedeză, cu 12 cărţi traduse începând din 1979 , dar ultimul titlu i-a fost publicat în 2007. Şi, ca amănunt interesant: toţi trei sunt publicaţi de prestigioasa editură Albert Bonnier. O unica rezervă ţine de vârstă: Milan Kundera are 85 de ani, aşadar o depăşeşte pe laureata de anul trecut, care are 82 de ani.
L-aş adăuga şi pe Antonio Lobo Antunes (foto 6), autorul portughez, care la începutul lunii octombrie se va afla în România, invitat la Festivalul International de Carte Transilvania de la Cluj-Napoca. Juriul suedez are darul să ne surprindă, şi există un precedent: toţi aveam convingerea că nu va premia un autor care cu orientare politică de dreapta, totuşi, în 2010 alegerea s-a îndreptat spre Mario Vargas Llosa, procovând nu puţină uimire, chiar şi între profesionişti, căci a luat pe nepregătite pe editorii adunaţi la Târgul de carte de la Frankfurt.
Se refăcea astfel un echilibru aşteptat de multă vreme, căci Gabriel García Márquez primise Premiul Nobel cu decenii bune în urmă, adică în 1982, iar în conştiinţa tuturor cei doi se situau pe creasta valului latino-american. De ce n-ar proceda la fel juriul ca să refacă şi alt echilibru, fără să mai aştepte atât de mult timp, căci José Saramago, ale cărui alegeri au fost mereu de stânga, a fost laureatul din 1998, adică de acum un deceniu şi jumătate?
Dar surpriza nu-i exclusă !
Prima ar fi ca juriul să aleagă o scriitoare, iar numele vehiculat anul trecut de presa suedeză chiar şi în preajma anunţării laureatului a fost al Svetlanei Aleksievici, autoare din Belarus, opera ei de puternică angajare politică intră în rezonanţă cu principiile după care se ghidează juriul. Sau Joyce Carol Oates, plasată anul trecut pe locul 2 aproape tot timpul iar în acest an pe locul 5, care ar contrrazice rezerva juriului faţă de scriitorii americani. Ori mai curând Assia Djebar (locul 4), scriitoare algeriană de limbă franceză, care, ca şi Doris Lessing a atins în romanele ei problemele arzătoare ale perioadei postbelice, de la colonialism la postcolonialism şi feminism. Sau, alegere frizând absurdul, ca autoarea să fie tot o canadiană – Margaret Atwood !
A doua ar fi ca juriul să aleagă un scriitor american, iar pe listele de pariuri pe locul cel mai bun se află Philip Roth (locul 8), pe cel mai depărtat Bob Dylan (locul 32), între ei se înşiră o întreagă pleiadă a unor mari autori: Thomas Pynchon şi Don De Lillo (locurile 15 şi 17, escortându-l pe Mircea Cărtărescu!), Richard Ford (locul 21), Cormac McCarthy (locul 29). Interesantă este şi plasarea modestă a scriitorilor englezi, John Le Carre – chiar aşa! – fiind cel mai bine plasat (locul 12).
A treia ar fi ca premiul să fie atribuit unui scriitor la care nu se aşteaptă ori nu se mai aşteaptă nimeni şi prezenţa pe listele caselor de pariuri ţine de preferinţa ori consecvenţa celor ce pariază: Amos Oz ar uimi (căci aşteptarea se prelungeşte de ani buni încât s-a fixat ideea că nu va fi laureat vreodată), norvegianul Jon Fosse ar intriga, Umberto Eco ar ferici pe mulţi admiratori, Javier Marias ar stârni vâlvă în ciuda faptului că adună premii peste premii,ca şi Peter Handke.
A patra – surpriza surprizelor! – ca alesul juriului să fie scriitorul român Mircea Cărtărescu !!!
Dar, cine ştie, juriul suedez poate descoperi încă o cale de a ne surprinde!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
