Ziarul de Duminică

Nobili ca noi, ceilalţi oameni/ de Stelian Ţurlea

Nobili ca noi, ceilalţi oameni/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

15.01.2015, 23:59 83

Editura Baroque Books &Arts obişnuieşte să ne facă surprize plăcute. Una dintre cele mai recente este cartea contesei Cristine Gräfin von Brühl*) - „Gräfin” înseamnă contesă, femininul lui „Graf”, conte). Cine e Cristine Gräfin von Brühl? Face parte din familia contelui Heinrich von Brühl, căruia Dresda îi datorează terasa cu acelaşi nume. S-a născut pe 31 decembrie 1962, la Accra, în Ghana, şi a crescut ca fiică de diplomaţi în Ghana, la Londra şi Bruxelles. Tatăl ei este Dietrich Graf von Brühl şi mama ei Maria Octavia Gräfin von Waldburg zu Wolfegg und Waldsee. În prezent este jurnalistă şi autoare de cărţi cu un enorm succes. Cartea de faţă este o farsă ravisantă despre barierele dintre cástele secolului XXI şi cum pot fi ele încălcate: povestea aventuroasă a unei iubiri imposibile, dintre o aristocrată şi un artist, ale căror fundaluri familiale şi culturale nu ar putea fi mai diferite. O carte amuzantă, surprinzătoare, în care aflăm, deopotrivă, despre aristocraţia germană, astăzi, dar şi despre o iubire ca oricare alta, dincolo de barierele sociale.

Aristocraţia germană a fost desfiinţată prin lege în 1918. Asta nu înseamnă că urmaşii familiilor nobililor nu mai există, cea mai mare parte cu exact aceleaşi obiceiuri - locuiesc în castele ruinate, în cazul în care le mai au, înconjuraţi de servitori, în cazul în care au cu ce să-i plătească, foarte religioşi - catolici sau protestanţi - căsătorindu-se numai între ei şi urmând un set de reguli şi cutume strămoşeşti. Cu surpriză aflăm toate acestea din cartea Cristinei Gräfin von Brühl.

„De fapt, nici nu voiam să mă mărit. Nu că m-aş fi opus ideii de la început, în niciun caz, dar cine provine, ca mine, dintr-o familie catolică şi nobilă trebuie să facă bine să se mărite cu un nobil catolic, altfel n-o să aibă decât probleme, după cum i se proroceşte.” Iar famiile nobile se găsesc în celebrul Almanah Gotha, care cuprinde tot ce îi priveşte pe nobili.

Cristine Gräfin von Brühl este însă o răzvrătită. A vrut să înveţe. După bacalaureat, obiceiul nobil era ca aristocraţii bărbaţi să intre în armată, un stagiu de cel puţin doi ani şi să obţină gradul de ofiţer; tinerele femei petrec în general un an ca au-pair al Paris sau Londra, tot în familii aristocrate. Pentru asta, trebuie să intre într-o „reţea”. Cristine Gräfin von Brühl a intrat în reţea şi a ajuns la Singapore, dar îndată ce tatăl său a ajuns dilomat în Polonia, a vrut să cunoască viaţa în această ţară. Se întâmpla în timpul comunismului şi experienţa a fost uimitoare, pentru o nemţoaică din Germania de Vest. După alt an a decis să-şi încheie studiile în Germania, la Heidelberg. La scurt timp după diploma de master, cu teza de doctorat pe ultima sută de metri, a căzut Zidul Berlinului. A plecat să se specializeze în Estul german, a ajuns la un ziar din Dresda şi abia acum cunoaşte celebra terasă construită de strămoşul ei. Trăieşte într-o casă modestă, ca toată lumea, are probleme cu banii de încălzire şi multe altele, toate pentru că n-a vrut să urmeze tradiţia familiei, chiar dacă se simţea ca o fiinţă exoică în Germania de Est (între altele, articolele ei erau semnate Cristine Contesă de Brühl). Dar odată cu primul loc de muncă, întâlneşte un artist, Schrat, de care, treptat, se îndrăgosteşte - nu un nobil, nici măcar un catolic, ci un martor al lui Iehova. Pleacă în Spania cu iubitul ei, să vadă cum se înţeleg. Decide să se mărite - pentru că „dorul dintre noi este atât de puternic”. O poveste de dragoste ca oricare alta, spusă curat, emoţionant. Familia se împotriveşte la început, din raţiuni de tradiţie. Până la urmă cedează. „Primii noştri ani de proaspăt căsătoriţi în Berlin au fost, oricât de siropos ar suna, fericire pură.”

„În mod repetat m-am văzut pusă în situaţia de a combate o anume prejudecată, conform căreia, având originea pe care o aveam, eram atât de bogată încât nici nu trebuia să muncesc. Chiar şi Schrat se confrunta cu acelaşi tip de prejudecată: că fiind căsătorit cu o contesă bogată nu trebuie să lupte să-şi asigure un venit regulat. Alimentată de imagini şi poveşti din presa bulevardieră, există şi azi credinţa că toţi nobilii sunt putred de bogaţi, locuiesc în castele şi palate şi au asigurat un trai îmbleşugat pe viaţă. Munca plătită ar fi ceva pentru burghezi. Lucrul acesta nu este valabil decât în cazul unui număr extrem de mic de aristocraţi. Nobilimea a fost desfiinţată în Germania şi nu beneficiază de niciun fel de privilegii. Ca peste tot, pentru membrii ei e valabilă aceeaşi regulă: dacă nu câştigi bani, nu ai nimic.”

Nu mai o carte destinsă, ci şi plină de învăţături.

 

*) Cristine Gräfin von Brühl - Adio, nobili! sau noblesse oblige, Editura Baroque Books &Arts. Colecţia cadril. Traducere din limba germană de Ondine Dascăliţa. Ilustraţia copertei: Andreea Florean

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO