Noul Dan Cioca

5 oct 2007 Autor: Adrian-Silvan Ionescu

Dan Cioca (n.1939) isi traieste, fara indoiala, cea de-a doua tinerete creatoare. Iata, numai in acest an a deschis trei expozitii personale, una la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca, alta la Galeria Caminul Artei, in primavara, si o alta, pe 6 septembrie, la Galeria Dialog de la Primaria Sectorului 2.

Fiecare a oferit o alta fateta a proteicei sale personalitati. Artist cu lunga activitate in zona graficii publicitare si a scenografiei, Dan Cioca a fost laureatul mai multor expozitii si concursuri internationale: Bienala Afisului de la Varsovia (1970, 1980), Trienala de Scenografie de la Novi Sad (1972, 1978, 1979) si diploma de merit a Academiei Pietro Vanucci din Perugia (1979).
In pofida acestor distinctii si a aprecierii de care se bucura in tara, artistul decide sa se expatrieze si, dupa o bursa in Italia, traverseaza Oceanul Atlantic si se stabileste la New York in 1983. Sederea in metropola americana i-a marcat opera. Cu mapa de schite sub brat, in orele libere (caci trebuia sa-si castige existenta printr-o munca total straina de viata artistica: sofer de taxi), cutreiera strazile si desena, in tus, peisaje citadine. Portofoliul adunat atunci a fost expus, in 2001, la Bucuresti, la Centrul Cultural American si la Galeriile Etaj 3/4 de la Teatrul National, apoi expozitia a fost itinerata in tara (Craiova, Constanta, Blaj, Aiud).
In actuala expunere, rigurozitatea desenului arhitectonic a fost abandonata in favoarea unei explozii cromatice si a unui gestualism manifest. Dan Cioca da frau liber trairilor de moment, stimulilor primari. Mana poarta penelul cu nervozitate. Tuseul este puternic, chiar agresiv. Daca am sintetiza arta lui Dan Cioca si am raporta-o la marile traiecte ale istoriei artei moderne, vom putea constata ca ea parcurge un mare arc peste timp, pornind de la caligrafia chineza, trecand prin analizele cromatice ale lui Vassili Kandinsky si Hannes Meyer, folosite in programul de invatamant de la Bauhaus sau prin orfismul lui Robert Delaunay si ajungand la tasismul lui Mark Tobey, cu o scurta zabovire prin divizionismul postimpresionist si prin Dansurile Magdalenei Radulescu. Am putea socoti ca selectia propusa de artist este o suita de variatiuni pe teme date, urmarind experientele altora (in poezie le-am numi "parodii"!). Dar, la o privire atenta, pot fi sesizate motivele de la care Cioca a purces la abstractism si sintetism: o floare, un peisaj, vagile trasaturi ale unui chip uman, totul imbaiat in bogatia culorilor de apa. Chiar daca nu ar fi fost atasate etichetele explicative - Omagiu lui Henri Matisse, Omagiu lui Kandinsky, Stuart Davis, Jackson Pollock, Nicolas de Stael, Juan Miro, Victor Brauner, etc. - mesajul lui Dan Cioca este foarte clar: niciodata nu este tarziu a invata de la altii daca stii sa ramai personal si sa nu cazi in pastisa. In acest fel, artistul isi traieste a doua tinerete creatoare.