Ziarul de Duminică

Nu influentez cursul artistic al elevilor mei

11.02.2003, 00:00 26

"Colectia de vise", recent deschisa expozitie a lui Ion Stendl, a constituit prilejul unui dialog despre traiectul plasticianului, dar si despre conditia artistului roman contemporan, despre misiunea pedagogului, conditiile afirmarii pe scena nationala si internationala, complexele artistului estic, pozitia plasticii noastre in concertul european. (Aurelia Mocanu)



Din 1983 pana in 1996 nu am mai avut expozitii personale. Am participat la expozitii de grup, la marile expozitii din tara si la bienalele din strainatate, mai ales de grafica. Ultima expozitie personala pe care am avut-o a fost la Muzeul de Arta. Dupa 1996 a venit invitatia de la Regensburg unde am reluat o parte din lucrarile expozitiei de la sala Ronda a Galeriei Etaj 3-4, carora le-am adaugat o serie intreaga de lucrari pe care le-am realizat in vara (expozitia a avut loc in septembrie). Urmatoarea expozitie, de la  Bad Steben a fost o intamplare inedita pentru ca eu nu am vrut doar sa mut lucrarile de la Regensburg intr-o alta locatie, ci doream sa fac ceva cu totul aparte. Chiar a fost un mic pariu: i-am propus domnului Schreine sa-i realizez  un fel de itinerar italian, dar o Italie din capul meu.
Desigur, inainte de asta am facut calatorii in Italia, am adunat fotografii, iar cand am inceput sa lucrez,  impresiile s-au reranjat. In timpul lucrului imi vin alte idei si astfel se nasc serii, cicluri. Cand  lucrez, sunt un om care nu umbla cu picioarele pe pamant, nu aud nimic, nu stiu nimic. Sigur, cand nu iese cum si ce vreau eu, incepe lupta... Am calatorit mult, dar nu cum se facea pe vremuri.  Generatia lui Costin Ioanid, care si-a inceput activitatea in timpul razboiului, era bineinteles alta decat cea a lui Stefan Constantinescu sau a lui Catul Bogdan. Acestia din urma si-au facut studiile in strainatate, au umblat foarte mult, au avut expozitii internationale. Sigur ca generatia de dupa ei a avut mai putin, iar noi si mai putin. Exista pe vremea aceea o programa analitica, toate treburile erau politizate, deschiderea era destul de mica in structurarea oficiala a cursului. Dar profesorii au fost intotdeauna cei care, prin experienta lor, ne-au ajutat, ne-au indreptat spre anumite carti care sa fundamenteze o cultura moderna.
Nu am avut traume si cred ca acest lucru e valabil pentru intreaga mea generatie. Sigur ca noi am analizat intotdeauna situatia noastra putin dezavantajata fata de restul lumii. Dar aceasta cred ca a fost mai degraba o problema de tinerete si de nestiinta pentru ca in momentul in care ieseai afara realizai ca nu se punea problema neputintei de a infaptui anumite lucruri. Insa bineinteles ca te marcheaza conjunctura in care te dezvolti, iti confera un soi de postament. Gombrowicz are in jurnalul sau un panseu in care spune ca pozitia artistului da indicatorul de dezvoltare, din toate punctele de vedere, a tarii din care acesta face parte.
Din punctul meu de vedere, nu cred ca acum mai este cazul sa existe un singur artist european care sa dea o directie, cum a fost exemplul lui Picasso. La ora actuala, Europa incepe sa fie din nou faramitata in asa-zisele scoli nationale, iar fiecare scoala isi creeaza "staff-ul" ei.
Mi-ar fi foarte greu, in schimb, sa fiu curatorul unei expozitii-vitrina pentru ce-ar insemna scoala noastra nationala pentru mileniul al treilea. Nu se poate face un front comun artistic, lucrurile acestea nu se pot dirija si nu se pot organiza. Jocul acesta se intampla de la sine, iar cel care trebuie sa iasa in fata va iesi din desfasurarea faptelor. Exista in fiecare tara o cultura ce-si are fluxul in directia pe care poporul si traditia o formeaza. Din contextul acesta se vor cristaliza personalitatile ce vor deveni repere, puncte cardinale pentru o anumita perioada. Desigur, exista strategii diferite in privinta iesitului la rampa. Iata de pilda exemplul unei tari vecine: Bulgaria.  Am fost acolo de doua ori si chiar am cunoscut artisti carora le-am vazut atelierele. La ei am remarcat un mult mai mare interes de a promova arta bulgara contemporana in lume. Pe vremea aceea (eu am fost in 1983 si in 1985), ei aveau atelier la CitA© des Arts, la Paris si participau la Targul International de la Basel in fiecare an. La noi, constat un soi de lancezeala.
In scoala nu exista nimeni care sa poata spune ca va da unui tanar ceva care il va face sa ajunga primul. Scoala nu face decat sa scurteze putin propriul drum spre a deveni artist, caci poti deveni artist si fara scoala. Exista atatea figuri din istoria artei care vin ca exemplu, dar nu sunt decat exceptii care confirma regula. Profesorul nu poate decat sa te ajute sa-ti realizezi o cultura plastica. In momentul in care un student de-al meu paraseste aceasta institutie, imi doresc sa aiba o cultura plastica cu care sa-si construiasca propriul edificiu. Nu vreau sa le spun elevilor ce sa faca sau cum sa faca pentru ca fiecare are personalitatea lui. Incerc sa nu influentez cursul artistic al elevilor mei. E foarte simplu sa le spui sa faca precum faci tu, dar asta inseamna ca ai ratat totul. Eu doar indic niste directii, fiecare decide daca vrea sau nu sa le urmeze.
Elevii trebuie sa lupte si aici si in strainatate. Ca strain in alta tara ai mai putine sanse ca unul de acolo. Toata generatia tanara viseaza sa plece, dar sunt foarte putini cei care ajung sa faca intr-adevar ceva acolo unde se duc. Si incep nu prin a face arta, ci prin a face altceva pentru a-si castiga existenta. De-abia apoi incep sa creeze. Acest lucru pot sa-l faca insa si aici, poate chiar mai usor pentru ca aici se afla printre ai lor.
Conditia de marginalitate a existat mereu. Intotdeauna am avut deasupra un deget ridicat care ne avertiza in legatura cu comportamentul nostru, cu ceea ce faceam si nici astazi situatia nu este cu mult diferita. Sfatul ideal pentru un tanar ar fi sa incerce sa fie un performer. Din punct de vedere al calitatii, al meseriei nu suntem inferiori celor din vest, ba chiar putem sta foarte bine alaturi de ei. Insa in tara respectiva unde ajungi, nimeni nu o sa se dea jos de pe soclul sau pentru a-ti face tie loc.



Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar



 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO