FICŢIUNE LA FEMININ

„Nu te teme” de Big Ben!/ de Elisabeta Lăsconi

6 iul 2012 Autor: Elisabeta Lasconi

Virginia Woolf a debutat ca romancieră în urmă cu aproape o sută de ani ("The Voyage out" a apărut în 1915) şi receptarea cărţilor ei parcurge bucle semnificative pentru istoria culturală şi evoluţia prozei. Diferă, în mod evident, lectura contemporanilor de cea din deceniile postbelice apelând la alte grile (de la psihocritică la structuralism), lectura nouă provocată de studii culturale şi mişcarea feministă.

"Doamna Dalloway"*, publicat în 1925, este cartea decisivă pentru autoare, aici a învăţat, după mărturisirea din jurnal, să sape tuneluri, descoperind peşterile frumoase din spatele personajelor. Între timp, romanul a cunoscut şi alte două tipuri de expansiune: ecranizarea şi catalizarea altei cărţi - "Orele" de Michael Cunningham (şi el ecranizat, păstrează titlul iniţial, pe care Virginia Woolf l-a abandonat) ce reia organizarea personajelor în triadă.

Cum recitim astăzi "Doamna Dalloway" sau cum citeşte cineva romanul prima oară? Pe de o parte, psihanaliza a ajuns bun comun prin aplicaţii multiple, iar "scobirea peşterilor" folosită de autoare ca să pătrundă în interioritatea personajelor pare firească. Pe de altă parte, artele, cinematografia mai ales, şi noi abordări în domeniile cunoaşterii - holismul, spre exemplu, îi dau cititorului contemporan altă perspectivă asupra ficţiunii.

Romanul captează o zi din viaţa câtorva personaje, legate între ele prin circuite secrete, ce presupun ambele dimensiuni, timp şi spaţiul. Clarissa Dalloway face pregătiri pentru serata din casa ei bântuită de amintiri ale trecutului, Septimus Warren Smith face alte pregătiri, torturat de amintiri care îl cufundă în nebunie şi-i precipită apoi sinuciderea, iar Peter Walsh o revede pe Clarissa cu care s-ar fi putut căsători în tinereţe, evocând şi el trecutul.

Toate cele trei personaje se rup de prezent şi alunecă în faliile timpului, mişcările lor fiind punctate de Big Ben, celebrul orologiu londonez, marcând timpul obiectiv în curgerea lui inexorabilă, în evident contrast cu timpul subiectiv pulverizat în fărâme şi recuperat pe căi diferite. Timpul seamănă cu o pânză de păianjen care prinde personajele în ţesătura ei atât de subţire, încât devine invizibilă pentru ochiul cititorului. Refrenul "Nu te teme" pare să încifreze mecanismului timpului care prinde cititorul în hăţişurile sale.

Celălalt mecanism interesant care captează cititorul ţine de ştergerea graniţelor. Figura feminină principală, Clarissa Dalloway intrigă şi astăzi, pentru că superficialitatea ei, mai curând ca natură intelectuală, nu exclude o profunzime dată de sensibilitate faţă de lumea din jur, poate chiar senzitivitate. Orice fiinţă umană are o complexitate care sfidează ceea ce proza tradiţională inducea pentru clasificarea eficientă a personajelor.

A doua graniţă, mai îndrăzneaţă, pe care o spulberă aici, scriitoarea este cea dintre normal şi patologic, dintre echilibru psihic şi nebunie. Septimus Warren Smith a trăit experienţe puternice în Primul Război Mondial, şocul l-a zguduit lent şi subteran, dezechilibrul său mental se manifestă prin crize puternice, halucinaţii şi delir. Prezenţa doctorilor nu face altceva decât să accelereze fisurile psihice, nici măcar ajutorul dat de Rezia, soţia lui, nu îl pot salva.

Criticii au văzut în Septimus Warren Smith un alter-ego al Clarissei Dalloway. Relaţia dintre cei doi se poate interpeta şi altfel: femeia şi bărbatul se deosebesc radical, prin felul cum trăiesc experienţele decisive, ca viaţă individuală şi ca istorie colectivă, cum înfruntă timpul subiectiv şi obiectiv. Femeia este privilegiată, Clarissa Dalloway aparţine clasei înstărite şi a avut o existenţă confortabilă, iar Septimus Warren Smith a nutrit ambiţia de a fi poet, dar ororile războiului l-au mutilat definitiv.

Peştera din spatele fiecărui personaj arată profunda singurătate a fiinţei umane, indiferent de privilegiile date de statutul social sau de ambiţiile intelectuale, aşa cum o arată legăturile invizibile. Bătăile orologiului punctează temerile ce ameninţă armonia insului şi a lumii, se insinuează în conştiinţa cititorului, reverberând şi după ce lectura s-a încheiat.

*) Virginia Woolf, Doamna Dalloway, traducere din limba engleză de Petru Creţia, Editura Humanitas fiction, 2012, 240 de pag.

 

 

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 06.07.2012

 
Cuvinte cheie:
FICŢIUNE LA FEMININ
, Virginia Woolf
, Big Ben
, Elisabeta Lăsconi
, Doamna Dalloway

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat si va aparea dupa ce va fi moderat!

Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o adresă de mail validă. Vă mulţumim!

zf.ro
Închide