Ziarul de Duminică

O istorie cu spioni (V)

O istorie cu spioni (V)
22.02.2008, 17:26 196

"Clandestinul" sculat din morti

Este greu de reconstituit in amanunt ce a intreprins Silviu Craciunas in Romania dupa "arestarea" sa de catre Securitate in 1950, adica la capatul misiunii de a castiga increderea serviciilor de informatii americano-britanice, a Comitetului National Roman din exil si de a se intoarce cu date exacte privind centrele de instructie pentru agentii parasutati in Romania.

Pana la retrimiterea sa cu misiune in Apus aveau sa treaca aproape sapte ani. Certitudinea ca a lucrat pentru Securitate si in aceasta perioada o ofera un text din 1968, intitulat "Documentar privind unele masuri luate de organele M.A.I. pentru a se sterge urmele ilegalitatilor savarsite in legatura cu procesul Patrascanu", in care se arata ca Silviu Craciunas a fost utilizat de Securitate alaturi de "alti agenti ai organelor M.A.I." in unele "actiuni in cazul Lucretiu Patrascanu", fiind folosit inclusiv ca martor in ancheta, probabil pentru a da consistenta documentarii presupusei tentative de fuga din tara a liderului comunist.
Asa-zisa "evadare" din 1954 a lui Craciunas, pe care el o prezinta in romantata sa autobiografie Urme pierdute, corespunde de altfel cu finalizarea procesului si condamnarea detinutilor din "lotul Patrascanu".
Pana cand s-a convenit urmatoarea sa plecare clandestina, a stat ascuns - asa cum spune in romanul pe care l-a scris in 1961 - in diverse locuri. Este foarte posibil ca Securitatea sa-l fi utilizat ca fals fugar, metoda des folosita pentru a-i aresta pe cei dispusi sa gazduiasca "dusmani ai poporului". Craciunas povesteste, intre altele, adapostirea sa de catre maicile de la Manastirea Vladimiresti in primavara anului 1956 si chiar imprejurarile in care a asistat la asaltul Securitatii asupra lacasului de cult, sfarsit cu inchiderea acestuia: "Mi s-a povestit mai tarziu ca pe zidul manastirii s-a pus un anunt: 'Aceasta cladire este proprietatea Republicii Populare Romane si a fost rechizitionata pentru Spitalul de boli mintale numarul 10'". Ramane o necunoscuta in ce masura a contribuit efectiv Craciunas la realizarea acestei operatiuni a Securitatii, dar actiunile sale din trecut pot da consistenta supozitiei noastre.
In 1957 venise si vremea recompensei, Silviu Craciunas plecand intr-o noua calatorie spre Apus, odata cu indicatia "sa piarda biletul de intoarcere", asa cum s-a exprimat fostul general de securitate Neagu Cosma in legatura cu valorosul agent "Sandu". Decizia se pare ca a fost luata la 6 februarie 1956, la o sedinta de analiza a actiunilor externe ale Securitatii convocata de Alexandru Draghici, cu participarea directorului DIE de atunci, Mihai Gavriliuc, a adjunctului sau Nicolae Doicaru, precum si a sefilor contraspionajului Isidor Hollinger si Eugen Szabo. Cu acea ocazie, Gavriliuc constata: "Dusmanul nu este prost. Pentru munca in strainatate trebuie agentura foarte serioasa sau unul care este legat de noi foarte serios, care ne-a dat toti colaboratorii sai". La aceeasi sedinta, s-a decis in "reactivarea" a doi "fugari" veniti din Franta. Sunt prea multe coincidente pentru ca unul dintre acestia sa nu fi fost Silviu Craciunas. La vremea respectiva, Securitatea apreciase in legatura cu el ca "ne va fi de mai mare folos, avand in vedere pozitia sa politica, relatiile pe care le avea in lumea occidentala si serviciile incomensurabile facute unora care se ocupau cu activitati de spionaj contra Romaniei. Am pus la punct un sistem de legatura si am asteptat vesti de la el. Dupa un timp, au sosit si vestile si informatiile, care deseori aveau valoare operativa".
Din asemenea actiuni de "emigrare dirijata", Securitatea cauta sa obtina si beneficii suplimentare. De altfel, practica vanzarii de oameni era folosita din plin de politia politica comunista si in acea epoca. Avem ca exemplu relatarile colonelului DIE Aurel Marcu, facute in fata unei comisii a Comitetului Central care pregatea Plenara din aprilie 1968, in care s-au denuntat unele dintre practicile Securitatii - metoda folosita de Ceausescu pentru a-l debarca din functii pe Alexandru Draghici, fostul ministru de interne si vechiul sau rival.
Iata ce spune colonelul Marcu in depozitia sa: "La sfarsitul lunii martie sau inceputul lunii aprilie 1961, fiind impreuna cu tov. vicepresedinte Doicaru Nicolae la tov. Alexandru Draghici pentru discutarea unor probleme de munca, dansul ne-a comunicat in esenta urmatoarele: pe baza interventiei unor ambasadori, Gheorghe Gheorghiu-Dej a hotarat sa fie pusi in libertate si sa se dea drumul din tara unor elemente ce au fost condamnate in cadrul unor procese de spionaj. Concret, tov. Alexandru Draghici a mentionat numele surorilor Ana si Nora Samueli si a lui (Herant) Torosian. Tov. Alexandru Draghici a ordonat sa luam legatura cu H.Jakober (misit care intermedia emigrarile contra cost in Germania si Israel - n.n.) si sa incercam obtinerea unor sume de bani in schimbul plecarii acestora. S-a indicat sa se actioneze repede, intrucat eliberarea lor din inchisoare va avea loc in cateva saptamani, independent daca vom izbuti sau nu sa incheiem un aranjament cu H.Jakober".
Dar, sa revenim la Silviu Craciunas. Lui i s-a indicat sa solicite bani din Occident pentru a-si mari credibilitatea in calitate de "clandestin". Astfel, i s-a sugerat sa lanseze un semnal prietenilor sai din Apus, solicitand fonduri in vederea organizarii fugii sale din Romania. Aflat la acea data total sub controlul Securitatii, cum sugereaza in memoriile sale generalul de securitate Neagu Cosma, Craciunas a transmis semnalul care i-a pus pe jar pe prietenii sai din emigratie, ca venit din partea unuia sculat din morti.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO