In 1956, Silviu Craciunas sosea la Paris, la o adresa convenita anterior intoarcerii in Romania si "arestarii" sale de catre Securitate.
Metoda de corespondenta si cifrarea mesajelor fusese pusa la punct impreuna cu prietenii sai din Comitetul National Roman, care il si recomandasera ca agent serviciilor de informatii americano-britanice.
Era vorba despre o carte postala semnata "Silvia" si avand urmatorul text: "Am fost bolnava cinci ani. Ca sa pot fi vindecata ca lumea, trimiteti-mi 2.000 de unitati de penicilina". Craciunas solicita trimiterea a 2.000 de dolari, pentru a fugi din tara, dupa o detentie de cinci ani. Romulus Boila a recunoscut fara ezitare scrisul lui Craciunas. In cartea sa Urme piedute Craciunas scrie el insusi ca ar fi trimis inca o carte postala, in care mesajul era "Petre s-a vindecat de tuberculoza prin mijloace de autoterapie si ar fi recunoscator daca prietenul sau Gabriel (numele de cod al lui Bazil Ratiu, omul de legatura intre Comitetul National Roman si CIA - n.n.) i-ar trimite un tonic". Astfel se indica faptul ca a reusit sa evadeze din inchisoare si ca are urgent nevoie de ajutor financiar. Imediat, prietenii sai din CNR au intrat in actiune, initiind demersuri pentru a obtine banii solicitati de Craciunas.
Fara succes insa. Mai intai, francezii au refuzat sa se implice in vreun fel, motivand ca a fost o actiune lansata de americani si ca, deci, americanii trebuie sa o duca la bun sfarsit. Iar agentii CIA ramaneau neincrezatori. Ei i-au cerut lui Boila sa raspunda mesajului, in ciuda pericolului deconspirarii, la care era supus destinatarul. A venit, dupa o vreme, un raspuns mai amplu si, implicit, o dovada grafologica absolut concludenta, dar, desi a avut confirmarea ceruta, CIA a refuzat sa trimita banii in Romania. "Nu se poate sti daca e sub control sau nu", isi motivau americanii refuzul.
Intr-adevar, caderea in mana Securitatii a celor mai multe dintre grupurile de agenti parasutati sau trimisi in tara pe alte cai, precum si inconsistenta rezultatelor obtinute, a aruncat in randurile serviciilor de informatii americane, franceze si britanice, dar si ale emigratiei romanesti samanta neincrederii fata de semnalele si oamenii veniti din tara. Apoi, existau serioase scurgeri de informatii catre Securitate de la agenti strecurati in sanul emigratiei. Neagu Djuvara, delegat, din 1952, al Comitetului National Roman pe langa CIA, relateaza ca "printre militarii cu care colaboram s-a gasit un tradator din primele zile. Fiindca am avut si noi un indicator: dupa numai 48 de ore de la numirea mea, lucrul era stiut de Ambasada Romana de la Paris si prin urmare de guvernul de la Bucuresti sau de Securitate". Toate acestea s-au coroborat cu schimbarea strategiei de actiune a serviciilor de informatii apusene si americane, in raport cu politica generala de destindere a relatiilor Est-Vest. Practic, Razboiul Rece devenise, daca se poate spune asa, o supa reincalzita la focul politicienilor.
Daca agentii secreti occidentali nu si-au putut depasi suspiciunile in privinta lui Silviu Craciunas, vechii sai prieteni - si mai ales aceia pe care ii ajutase sa treaca frontiera, inainte de a fi arestat - si-au pastrat increderea in el. Cu mare greutate, la trei luni dupa primirea mesajului, s-a adunat si s-a trimis in tara echivalentul a 500 de dolari, dar asta s-a intamplat numai in urma unor demersuri amicale si nu cu sprijinul autoritatilor pe langa care s-a intervenit. De altfel, in vara anului 1956, dupa o lunga analiza, cei din serviciile de informatii americano-franco-britanice care tineau legatura cu Comitetul National Roman i-au comunicat lui Neagu Djuvara, la Paris, decizia lor de a nu sprijini deloc aceasta actiune. Djuvara a rabufnit: "Am zis: 'Ce importanta are ca e sub control, scoateti-l, ca e vina voastra, voi l-ati trimis acolo!'. Nu a fost chip sa obtin cei 2.000 de dolari". Grosul banilor pe care ii solicitase Craciunas (echivalentul a 20.000 de lei) a fost oferit, in cele din urma, de Ion Ratiu, in urma consultarilor cu liderii Comitetului National Roman de la Paris, care au recomandat sprijinirea si recuperarea lui Craciunas din Romania. "A fost salvat de fosta lui prietena din Anglia, care a reusit sa obtina bani de la Ion Ratiu. A primit cei 2.000 de dolari, a reusit sa iasa pe o filiera din Ungaria si a scris mai tarziu in Anglia o carte zguduitoare despre chinurile pe care le indurase timp de cinci ani in inchisorile din Romania", continua sa creada Neagu Djuvara in buna-credinta lui Silviu Craciunas, atunci cand si-a scris propriile memorii; asta, pana si-a citit propriul dosar din arhivele Securitatii...
Dincolo de aceasta suma, care garanta reintoarcerea agentului sau intr-un mediu unde se bucura de credibilitate si avea, prin urmare, posibilitati de actiune, Securitatea a inregistrat un prim beneficiu neasteptat: Neagu Djuvara, furios pe lipsa de reactie a serviciilor secrete franceze si americane, a demisionat din functia de reprezentant al Comitetului National Roman in "comitetul de actiune tripartit". Dupa refuzul de a-l sprijini pe Craciunas, Djuvara le-a pus partenerilor sai conditia de a obtine un buget pentru actiuni romanesti, inclusiv in vederea finantarii unor evadari. Solicitarea sa nu a fost luata in considerare, ceea ce l-a determinat sa paraseasca activitatea in cadrul acestei structuri de legatura cu serviciile de informatii franceze si americane. Dar aici, cum se va vedea - poate ca pentru singura data in intreaga sa viata si cariera -, domnul Djuvara a gresit.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
