Chiar daca The Lost Steps, romanul sau autobiografic, s-a bucurat de un succes care i-a surprins chiar si pe editori, fiind publicat in traducere in majoritatea tarilor apusene, Silviu Craciunas, alias "Sandu", unul dintre cei mai productivi agenti ai Securitatii de la vest de comunism, a continuat sa-si impuna o conduita mai degraba retrasa.
Simplu portar vreme de sapte ani, se lanseaza dintr-o data in afaceri imobiliare, pe care sustine ca le-a realizat din propriile economii si din drepturile de autor. Cu banii astfel "economisiti", cumpara cateva imobile in Londra, le amenajeaza si le inchiriaza apartamentele. Asa se face ca, spre sfarsitul anilor '60, Craciunas este un om bogat. Foarte probabil ca la averea sa si la afacerile imobiliare derulate sa fi contribuit esential stipendiul si sprijinul "informal" oferit de Securitate. Daca nu cumva e vorba chiar de o afacere sub acoperire, derulata intr-o perioada de destindere politica, in care spionajul romanesc se arata interesat mai degraba de infiltrari economice, decat de actiuni impotriva exilului romanesc.
Dar asta nu o sa se poata afla prea curand, pentru ca, pe acest segment de actiuni externe, "ordinul de zi pe unitate" al Securitatii de ieri si al serviciilor secrete de azi este continuitatea.
Cariera lui Silviu Craciunas in exil a fost deseori amenintata de arestarea sau dezertarea unor ofiteri din Directia de Informatii Externe a Securitatii, care ar fi putut sa-i cunoasca adevarata calitate. Primul pericol s-a ivit in 1958, cand ofiterii DIE Constantin Horobet si Stefan Ciuciulin au fost prinsi de serviciile de contraspionaj vest-germane. Ei au divulgat insa doar organigrama ofiterilor aflati la posturi in capitale europene si numai cateva nume de agenti, deoarece, fiind ofiteri de teren, nu cunosteau prea multe despre ansamblul retelelor DIE.
Craciunas nu s-a aflat pe lista furnizata de acestia, dar in 1975 dezertarea capitanului Virgil Tipanut, care lucrase multa vreme in Centrala Informatiilor Externe la Bucuresti, l-a pus intr-un real pericol. In 1977 s-a decis sa-si vanda toate proprietatile si sa se puna la adapost in Spania, de unde putea fi insa mult mai lesne "rapit" de Securitate, cum o spune insusi Craciunas. Era cu doar un an inaintea "tradarii" lui Ioan Mihai Pacepa. Pretextul a fost acela de a se feri de insistentele unei persoane nenominalizate, pe care el o considera emisar al Securitatii. Presupusul agent, trimis pe capul lui in 1963 sub acoperirea unui entuziast medic roman emigrat in Elvetia, insista sa-l convinga sa-si dedice timpul unei lucrari filosofice in care sa materializeze revelatia "logicii cosmice" pe care o avusese in inchisoare. Craciunas nu se sfieste sa scrie: "Cred ca, prin rigorile meditatiei, ajunsesem la o filosofie noua, bazata pe valorile umanismului si la concordia bunei rinduieli. Eliberat de teorii si credinte, am patruns in legi ale universului, putind astfel sa deslusesc si sa dezvolt o intelegere diferita a suferintei, libertatii, antagonismului si armoniei, a revolutiei si evolutiei". In fata "logicii cosmice", nu-i asa, tradarea nu mai conteaza.
Silviu Craciunas s-a intors in Anglia din refugiul sau iberic abia in 1987, cand apele tulburate de defectarea lui Ion Mihai Pacepa se mai linistisera. "Din prevedere, am vandut apartamentul pe care-l aveam de peste 12 ani si am cumparat altul, in parte cu ideea de a ni se pierde urma si a ne proteja in continuare, si dupa intoarcerea in Anglia." Pretexta din nou punerea la adapost de Securitate. De fapt, "reteta" face parte dintre masurile de protectie ale agentilor aflati in atentia serviciilor de contrainformatii, care incearca astfel sa scape de o locuinta sub filaj si, macar pentru o perioada, de presiunea urmaririi. Nu stiu inca daca MI5, serviciul de contraspionaj britanic, a cunoscut adevarata calitate a lui Silviu Craciunas. Oricum, dezertarea lui Pacepa nu facea inutila nici o precautie. Pana la moartea sa, la 1 februarie 1998, Craciunas a trait retras, s-ar putea spune chiar ascuns. Doranei Cosoveanu, fata comandorului Ion Cosoveanu, care a reusit sa intre in relatie epistolara cu el, ii scria in 10 august 1995: "Daca cineva va dori sa corespondeze cu mine prin dumneata, afland ca mi-ai scris in Anglia, te rog sub nici un motiv sa nu dai adresa mea nimanui, oricat de apropiat ar fi". Pretextul acestei masuri frizeaza absurdul: Craciunas spune ca in 1961 Ambasada Romana si cea Sovietica achizitionasera mai multe exemplare ale romanului sau de succes The Lost Steps, care apoi a fost trimis la Bucuresti si Moscova...
Fara indoiala, Silviu Craciunas a platit un pret mult mai greu decat cel cu care l-ar fi putut recompensa argintii patati de sange ai Securitatii. In cursul anchetelor din 1948, fusese prevenit "ca pedepsele pe care mi le vor aplica daca refuz sa fac declaratiile pe care le asteapta de la mine vor lasa asemenea urmari, incat chiar daca printr-un miracol as scapa cu viata din mainile lor, imi voi aduce aminte in fiecare zi in care as supravietui de refuzul meu si de consecinte. Nervii sciatici de la ambele picioare mi-au fost zdrobiti in asemenea masura, incat eu nu mai pot sta pe scaun decat intr-o pozitie cu totul schimonosita, numai pe marginea lui din fata, ca sa-mi feresc de atingere nervul sciatic, care se irita si devine din ce in ce mai dureros. Pentru scris, singura solutie pe care am gasit-o este sa scriu lungit in pat, sprijnit la spate de perne, cu lumina la dreapta mea. Hartia pe care scriu este prinsa cu un arc de otel, ca sa nu se miste, pe un carton foarte rezistent, ca o scandura. Din aceasta cauza scrisul meu este stramb, fapt pentru care iti cer iertare, draga Dorana...". Ultimele randuri ale batranului spion catre fiica fostului sau prieten pot fi citite si in valoarea lor simbolica. Suferinta poate justifica acest scris stramb, dar nimic nu-l poate ierta in afara marturisirii. Nici macar moartea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
