Ziarul de Duminică

O iubire interzisa

22.02.2008, 19:51 35

Recunoscut prin traditie ca vechi centru al reactiunii conservatoare, Iasiul a jucat un rol privilegiat in cristalizarea destinului de scriitor al lui E. Lovinescu, ideologul liberal si criticul caruia literatura noastra ii datoreaza intr-o masura considerabila deschiderea catre modernitate.

Intr-adevar, tocmai mediul acesta provincial, evocat cu infiorata evlavie in paginile memorialistice tarzii, se pare ca a fost principalul catalizator, factorul esential in descoperirea vocatiei artistice. Faptul nu se datoreaza, dupa cum s-ar putea crede, prestigiului de fosta capitala culturala al urbei. Din amintirile consemnate la senectute aflam ca nu atat oamenii sau monumentele istorice i-au retinut atentia tanarului pornit sa cucereasca gloria literara, cat atmosfera, farmecul melancolic al locurilor impregnate parca de cine stie ce nuanta subtila, narcotizanta, indemnand la visare.
Asa se face ca, elev la Liceul Internat (astazi, Colegiul National "Costache Negruzzi", cladire monumentala, amplasata in vecinatatea Universitatii), viitorul critic nu traieste decat experiente negative: profesori obtuzi, regim cazon, mediocritate, succese facile, dezgust de lume si sine, singuratate. Momentele de fericire i le procura numai plimbarile, prin Copou, pe la manastiri, la Galata si Cetatuia, prin padurea din jurul Socolei, pe la Rapa Galbena sau aiurea. Ca atare, in anii de formare Lovinescu nu iese din obisnuit, e la fel de timid ca atatia altii, sensibil la fiecare stimul venit din afara, si totodata cufundat in propria reverie, indiferent la tot ceea ce nu raspunde fiintei sale interioare. Pana aici, nimic deosebit: emotiile resimtite par a se explica, aproape exclusiv, prin psihologia varstei, care proiecteaza asupra imprejurarilor o lumina subiectiva. Orasul devine de fapt un pretext minunat pentru a vorbi despre sine fara a cadea in ridicolul inevitabil al confesiunii.
Ulterior, criticul isi justifica atasamentul fata de Iasi printr-o emotie de ordin livresc, pusa pe seama descoperirii liricii eminesciene. Normal: bojdeuca lui Creanga, teiul din Parcul Copou devin repere de neocolit in itinerarul oricarui devot. Iar adolescenta lui Lovinescu sta sub semnul devotiunii si al reveriei poetice.
Ruptura survine brusc, fara a fi anticipata de un fapt extraordinar sau de vreo subita revelatie, la inceputul facultatii, cand tanarul hotaraste sa plece pentru totdeauna la Bucuresti, singurul loc in care-si putea face un nume. Constient de predispozitiile sale temperamentale tipic "moldovenesti", de inclinatia paguboasa catre visare si lene (isi castigase renumele de Oblomov, celebrul personaj ce l-a inspirat si pe Nichita Mihalkov intr-una dintre pelicule), fanaticul admirator al lui Eminescu se decide sa-si invinga natura si sa-si construiasca personalitatea exclusiv prin puterea vointei. O vreme lucrurile merg de minune, si Lovinescu ajunge, treptat, criticul cu cea mai mare autoritate din epoca. Dar, odata satisfacuta dorinta de notorietate, autorul Istoriei civilizatiei romane moderne incepe sa viseze la gloria de romancier. Incercarile din perioada debutului il descurajasera prin lipsa oricarui ecou public, facandu-l sa abandoneze literatura pentru o indeletnicire daca nu mai profitabila, oricum, mai potrivita naturii talentului sau. Cu toate acestea, vechile aspiratii nesatisfacute renasc parca mai aprig dupa ani, la lectura caietelor lui Titu Maiorescu si a altor documente inedite legate de viata lui Eminescu, despre care proiecteaza un ciclu romanesc axat pe ilustrarea psihologiei erotice. Intentia era polemica si viza direct "pedestra" interpretare calinesciana, vinovata de propagarea imaginii razesului viguros, rostogolitor de femei.
Acum iese din nou la rampa artistul indelung reprimat, adolescentul sensibil de altadata, trecut prin experienta ascetica a constructiei de sine. Din aceasta cauza, Lovinescu se reintoarce la Iasi dupa trei decenii, in intentia de a regasi acea stare sufleteasca atat de drastic suprimata candva. Revederea locurilor dragi din trecut ii provoaca o puternica impresie, care declanseaza procesul creator atat de mult asteptat. In doar cateva saptamani Mite e gata. La fel, Balauca. Prozatorul izbutise ceea ce si-a propus: sa demonstreze ca genialul poet traia exclusiv in imaginatie, pe fondul inhibitiv al unui erotism deviat de la rosturile firesti. Comentatorii au semnalat imediat similaritatea cu Bizu, personajul din romanul autobiografic omonim in care Lovinescu nu ezita sa se recunoasca pe sine. Ca atare, psihologia erotica a lui Eminescu reflecta un model de personalitate sui generis, asumat de catre criticul convertit la roman intr-o maniera demonstrativa nu lipsita de ostentatie.
Iata cum, pentru Lovinescu, trairea erotica se leaga, la nivel biografic, de niste corespondente cu totul surprinzatoare intre perioada propriei adolescente, descoperirea poeziei lui Eminescu si atmosfera de vis a orasului Iasi. In aceste circumstante, plecarea la Bucuresti sugereaza triumful omului deliberativ si al imaginatiei creatoare, care ajunge finalmente sa se substituie vietii.
In Iasi nu raman decat indragostitii banali, care jura pe simturi, si artistii ratati din exces de visare. Lovinescu n-a vrut sa fie nici una, nici alta. Dar a simtit din plin puterea ispitei.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO