Paul-Cosmin Toth
Raţionalitatea în ştiinţele sociale
Implicaţiile metodologice şi epistemologice ale unui concept
Editura Tritonic
„Obiectivul meu în acest volum nu este să aduc o teorie nouă a raţionalităţii, sau să caut un nou mod de definire a raţionalităţii, şi nici să propun un nou mod de conceptualizare sintetic şi unitar, sau să militez pentru un anumit model, deşi evident tind să favorizez anumite paradigme raţionaliste. Ceea ce îmi propun este să inventariez şi să structurez modul în care au fost configurate diverse modele de raţionalitate, să evaluez o serie de consecinţe metodologice pe care diversele modele le au şi să desprind avantajele şi dezavantajele epistemologice ale acestor modele. Cu alte cuvinte sunt mai degrabă interesat de raţionalitate ca un instrument conceptual, a cărui eficienţă şi mod de utilizare merită analizat.
Spaţiul interacţiunilor academice mi-a alimentat nevoia de a clarifica modurile în care vorbim şi invocăm conceptul de raţionalitate. Deşi este un concept la care se recurge frecvent în explicaţie, deseori el rămâne suspendat la nivelul unor asumpţii implicite care creează de multe ori confuzie şi îngreunează semnificativ dialogul academic. Conceptul de raţionalitate pare să facă parte din categoria acelor concepte al căror conţinut este revendicat cu o oarecare relaxare şi uşurinţă, care creează poziţionări ferme din partea interlocutorilor, dar care produce confuzie odată ce trebuie explicitat şi devine subiect de dialog explicit. Consider că aceste situaţii apar datorită faptului că semnificaţia conceptului de raţionalitate poate căpăta uşor valenţe normative, tinde să fie asumat, în mod implicit, ca având aceeaşi semnificaţie pentru toţi, în timp ce, de fapt, semnificaţia variază cu uşurinţă în funcţie de contextul argumentativ în care este folosit, fără a i se acorda o atenţie analitică. În acest context, apreciez că o anumită igienizare conceptuală poate deveni oportună în măsura în care conţinutul noţiunii de raţionalitate este până la urmă configurat de spaţiul paradigmatic de care aparţine sau în care este invocat. Această clarificare ar presupune analiza asumpţiilor de bază ale modelelor de raţionalitate specifice.”
Explicaţia în sociologie, economie şi ştiinţe politice asumă de multe ori, într-un mod mai mult sau mai puţin explicit, că fenomenele sunt produsul raţiunilor şi raţionamentelor indivizilor implicaţi în producerea acestora. De asemenea, la nivelul explicaţiilor pe care fiecare dintre noi le producem în interacţiunile noastre zilnice, regăsim aceleaşi tipuri de estimări ale modului în care raţionează cei care ne înconjoară. Raţionamentele, raţiunile şi raţionalitatea (ca atribut) constituie, probabil, cel mai comun mijloc prin care se produce înţelegerea acţiunilor altora şi un fundament semnificativ pentru predicţia comportamentului celorlalţi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
