După „Cartea pierdută a vrăjitoarelor” şi „Şcoala Nopţii”, iată că apare „Cartea vieţii” ce încheie trilogia pe care Deborah Harkness o dedică vrăjitoarelor, vampirilor şi demonilor, reuşind să lege între ele multele fire deşirate pe parcursul celor peste o mie de pagini anterioare, să ducă povestea mai departe, să dezlege alte mistere din istoria familiei de vampiri, să regăsească personaje crezute definitiv pierdute, să refacă şi legătura dintre misterele fiinţelor supranaturale şi ştiinţă, în cazul de faţă genetică, din laboratoarele cu dotare de ultimă oră.
Zigzagul oferit de roman este impresionant, de la Yale cu laboratoarele sale şi oamenii de ştiinţă curioşi, pasionaţi şi devotaţi, la New Orléans unde casa năstruşnică de vrăjitoare continuă să-i deruteze pe toţi cu năzbâtiile ei, la Londra unde Biblioteca Bodleiană găzduieşte celebrul manuscris căutat şi râvnit atâta, la castelul Şapte Turnuri, la Veneţia ori în Europa de Est, la Chielm, într-unul din lagărele ce păstrează vii urme ale ororilor naziste.
Aici marele personaj este vrăjitoarea Diana Bishop, care cunoaşte împlinirea în toate sensurile posibile: naşte pereche de gemeni, băiat şi fată, are dovada iubirii totale a lui Mathew Clairmont, are parte de recunoaştere din partea celor din familia vampirilor, cu atâta încredere în puterile ei, încât ajunge să-i reprezinte în Congregaţia care domina cele trei specii neobişnuite de multe secole, reuşind într-un mod magistral să-şi impună părerile şi propunerile. Nu-i lipsesc încercările, căci îşi pierde mătuşa, ştie de moartea lui Philippe („căci până şi vampirii mor”), trebuie să înfrunte mai multe situaţii dramatice.
Două personaje dau suspans romanului: Benjamin, un fiu răzvrătit al lui Matthew, care-şi urăşte tatăl de moarte şi care se dovedeşte autorul ororilor de care sunt acuzaţi vampirii, fiu care a reuşit să se sustragă supravegherii familiei şi controlului Congregaţiei, Jack, copilul salvat de Diana Bishop şi adoptat de cei doi soţi în perioada elisabetană, ajuns şi el vampir, după ce şi-a petrecut adolescenţa aşteptându-i pe cei doi să se întoarcă. Legătura dintre ei lămureşte multe lucruri şi totodată reclamă distrugerea lui Benjamin şi salvarea lui Jack.
Soţii îşi unesc misiunile: Matthew trebuie să regleze poziţia lui, întemeind el însuşi o familie care să fie recunoscută şi acceptată de Congregaţie, trebuie să-l găsească pe Benjamin şi să pună capăt ororilor lui, Diana se îngrijeşte de Jack, de gemenii cei neobişnuiţi – Rebecca dă semne că ar fi vampir, căci nu se satură doar cu lapte, ci are nevoie şi de sânge, iar Philippe are putere de vrăjitor. Peripeţii şi răsturnări de situaţii se succed vertiginos, iar descoperirea lui Benjamin şi uciderea lui formează punctul culminant al acţiunii.
Diana Bishop reuşeşte să intre în posesia râvnitului obiect viu – Cartea vieţii, într-o manieră care îi va ului pe cititori, intuieşte secretele din viaţa fiecărei specii şi cauza lor – la vampiri apărea o boală inexplicabilă ”furia sângelui” ce le altera comportamentul, între vrăjitoare apăreau „ţesătoarele”, dar din ce în ce mai rar de la un secol la altul. Intuiţiile ei sunt apoi confirmate de cercetările făcute în laboratorul de colegul ei Chris şi de Miriam, o cercetătoare vampir, ei aduc dovezile genetice de ce vampirii cu furia sângelui şi vrăjitoarele „ţesătoare” pot naşte copii, încălcând legământul impus de Congregaţie.
Legământul Congregaţiei interzicea împreunările între specii, proclama separarea lor şi păstrarea purităţii de sânge a fiecăreia, ca şi discreţia în privinţa propriei naturi pentru a nu fi observate de oameni. Efectul pe termen lung, adică secole întregi, este că vrăjitoarele au tot mai puţine puteri, vampirii sunt atinşi de „furia sângelui”, iar demonii sunt tot mai nebuni. Legământul este obstacolul învins de Diana Bishop ca să poată începe altă viaţă pentru vrăjitoare, vampiri şi demoni.
Autoarea proiectează într-un univers supranatural cea mai tulburătoare problemă a geneticii: păstrarea purităţii genetice şi alternativa ei – cea a încrucişărilor şi combinărilor. Totodată explică pe calea ficţiunii, prin cele trei specii de fiinţe supranaturale, aspiraţia fiinţei umane de a-şi depăşi condiţia. Cine oare nu şi-a dorit să fie atotputernic, aşa cum reuşesc vrăjitoarele prin magia lor, să fie nemuritor ca vampirii care străbat veacurile, sau atotştiutor ca demonii?
Deborah Harkness, Cartea vieţii, traducere din limba engleză de Ana Dragomirescu, Editura Litera, 2015, 592 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
