Ziarul de Duminică

Obsesii mesianice

Obsesii mesianice
10.12.2008, 16:52 125

Deoarece in epoca era in floare scandalul adularii lui Antonescu ca erou national sau incriminarea lui drept criminal de razboi, am raspuns evaziv, spunand ca este un personaj controversat, asupra caruia doar timpul poate sa se pronunte. Americanul a fost insa mult mai transant, soptindu-mi ca, in opinia sa, ar trebui sa-l dam jos pe Antonescu de pe soclu pana intram in NATO, dupa care putem sa-l punem la loc. Chestii politice...
Intr-adevar, dupa intrarea Romaniei in NATO (2004) si in UE (2007), patimile nationaliste si istorice au revenit la o dimensiune decenta. Disputa privind rolul si pozitia istorica a generalului Ion Antonescu nu s-a transat, tragicul personaj beneficiind in continuare de aprigi sustinatori si acuzatori, dar dezbaterea a scapat de dimensiunea fundamentalist-emotionala din urma cu cativa ani. Pe cat de radicali sunt aparatorii si acuzatorii lui Ion Antonescu, pe atat de extreme au fost si trasaturile de caracter ale acestui militar pur sange, cum putini a avut armata romana in toata istoria sa: devotament total pentru tara si popor, cult nemasurat pentru onoarea militara, cinste, verticalitate si istorie, respect orb fata de lege, ordine, reguli si, nu in cele din urma, o credinta mesianica asupra rostului sau pe lume.
Cariera sa militara a fost sinuoasa, dar a marcat prezenta sa in momentele cheie ale istoriei militare romane din prima jumatate a secolului XX: a participat la reprimarea sangeroasa a taranilor rasculati la Galati, in 1907, ca sublocotenent de cavalerie, a primit "Virtutea militara" in al doilea razboi Balcanic din 1913, a fost planificatorul neobosit al marilor operatii militare din 1916-1918 din umbra generalului Prezan, a cunoscut saloanele diplomatice interbelice ca atasat militar, pentru ca la 6 septembrie 1940 sa preia conducerea statului roman, convins fiind ca era menit sa fie salvatorul neamului sau in vremuri de restriste: "Biruinta mea intreaga nu va veni decat atunci cand Neamul va birui pe deplin; iar inaltarea mea nu poate fi decat atunci cand Neamul se va inalta", spunea Antonescu in proclamatia sa catre tara din 10 martie 1941. Aceasta credinta, sustinuta nu doar de educatia si cariera sa, dar si de o anumita labilitate psihica adiacenta caracterului sau puternic, combinat cu o constitutie fizica mai putin robusta, pot fi formulate drept cauze ale deciziilor si atitudinilor sale, in a caror justete a avut o credinta ferma. "Iti urez tie si familiei tale noroc; Neamului izbanda" este mesajul paternal semnat in facsimil de generalul Antonescu, sub un portret al sau excesiv de ganditor si grav, pe o carte postala editata in 1941.
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO