Doua toposuri culturale tari, aulicul si citadinismul, fac o osmoza interesanta in expunerea de arta contemporana de la Mogosoaia. Sunt cateva propuneri expozitionale ce stau sub sub semnul efemerului proiectiv, care prilejuiesc scanteia de sens si, mai aplicat locului, dizolvarea duratei, a traditiei in noutate si a noutatii in memorie.
Instalatiile expozitionale de la inceputul lunii octombrie de Pe treptele palatului si Lucruri (titlurile expozitiilor) au prilejuit o tonica intalnire intre tineri artisti romani si francezi si o artista reprezentativa a generatiei 80, Cristina Passima. Palatul Brancoveanului este populat in mai toate posibilele spatii de expunere temporara cu forme de arta emergenta. Pasind scari coboratoare spre ghetarie sau lapidarium, urcatoare pana in turnul portii, apoi in cuhnie, foisor si la parterul palatului, simti cum sensibilitatea dinamica, citadina, sinestezica a artei noi, cucereste spatiile brancovenesti configurate dupa principiile unui renascentism tarziu si baroc orientalizant, ridicate in zidarie magnifica. Proiecte dintre cele mai "bransate" pe site-specific, pe ambient, process-art, desen fluorescent s.a.m.d. au fost facute in urma unui simpozion cu tineri artisti de la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti, Universitatea de Teatru si Film si patru absolventi ai scolii Superioare de Arte Paris-Cergy. Este un moment special in programul curatorial de arta contemporana al Complexului muzeal Mogosoaia, inceput in 2001, aceasta deschidere spre formulele alternative de exprimare plastica, spre instalationism aplicat spatiului precis al monumentului, spre video arta, instalatie de sunet, desen spatial cu lumina fluorescenta, print-art, performing conservat in serie fotografica si proiect de amenajare urbana.
Orasul si energiile sale traverseaza palatul. Chiar daca se rememoreaza in fotografiile Anei Oprescu actiunea coregrafica si costumatia unei posibile zi medievale, de la ceremonii la sacrificiu; chiar daca mantia Brancoveanului si vestigiile fiilor sai este reinventata de o instalattie textila sidefie din foisorul turnului de poarta (Iulia Dima si Razvan Vasilescu); chiar daca franco-vietnameza Mathilde Cameirao suspenda un alt val, liliachiu, in chip de cort-palat fantomatic, in beciul lapidarium, atmosfera expunerilor de la Mogosoaia este una trepidanta, tehno, prinzand fulguranta trecerilor. Este vorba de tranzitivitatea isoriei ca poetica de fundal a majoritatii proiectelor sau in particular a universului germinativ (Camille Rossi), a antropologiei culturale (Olivier Lapert), a aglomerarilor urbane (Romain Huteau). Iar doamna expunerii de la Mogosoaia, graficiana Cristina Passima, ne demonstreaza pe parcursul unui impresionant proiect de marcare a axei principale, nord-sud, a Bucurestiului, cum meditatia asupra semnului plastic poate sa-si asume marcarea simbolica a unui oras.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
