Ziarul de Duminică

Orice soţie îşi oglindeşte bărbatul...

Orice soţie îşi oglindeşte bărbatul.../ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

26.10.2012, 00:05 902

Un volumaş delicios, de o sută de pagini - "De-aş avea un soţ cât o muscă..." aduce surpriza unei scriitoare din Turcia, Hatice Meryem: ironia precisă şi poezia subtilă impregnează fiecare proză ce descrie condiţia de soţie. Se succed în volum texte care, de la I.L. Caragiale al nostru încoace, se pot citi ca momente de zece rânduri, schiţe de două-trei pagini ori chiar mici povestiri.

Hatice Meryem imaginează ipostaza de soţie în funcţie de bărbatul ei, ceea ce însemnă mai întâi profesii (portar, strungar, curier, dulgher, gardian, negustor), vocaţii şi patimi (imam, poet, beţiv), vârste şi rudenii (bărbat tânăr, tatăl, fiul). Şi de fiecare dată o soţie devine oglinda fidelă a bărbatului, prin mimetism abil care începe să se transforme în mecanism de apărare, adică în ... cameleonism.

Iată, spre exemplu, ce înseamnă a fi soţia unui măcelar şi cum răbufneşte gelozia în somn şi în vis: "Dacă aş fi soţia unui măcelar aş invidia pulpele din congelator, iar în serile în care trupul soţului meu măcelar, cu miros de sânge, carne şi măduvă, s-ar rezema de trupul meu delicat, m-aş întreba, fără să vreau, dacă în momentul ăla visează la vreo vacă, şi aş visa şi eu, obosită de treburile casnice, că-l omor cu un cuţit."

A fi soţia unui dulgher, cere pricepere într-ale secretului şi ale răbdării: ea trebuie să semene copacului, căruia nu i se aude vocea decât când este doborât, bătut cu ciocanul şi tăiat cu ferăstrăul. Meşteşugul tainic al lemnului are un preţ: dulgherul meştereşte copii din lemn, dar copiii adevăraţi se lasă aşteptaţi. În schimb, soţia unui bărbat tânăr, ştie că el seamănă mai curând cu un cerb ori cu un şarpe care nu-şi leapădă solzii niciodată.

Soţiile învaţă până şi arta de a se potrivi slăbiciunii bărbatului, iar aici intră în joc sfătoasele vecine ori mătuşi înţelepte. Soţia unui bărbat chipeş trebuie să înveţe bine lecţiile curvei Bilhur: cumpărături la bazar, pregătirea unei case înmiresmate şi a unui trup ademenitor ca să-şi aştepte bărbatul, iar nările să-i fie acaparate de aromele din jur, ochii de unduirile corpului. Soţia unui poet îşi acceptă lecţia suferinţei tăcute, mai întâi recunoaşterea, apoi faima; prima e suportabilă, a doua - nu.

Frumoasă este povestea unui om sărman, născocire a vieţii fabuloase: o familie bogată, în care bărbaţii au pasiunea cailor şi a maşinilor, iar femeile - pasiunea artei, fie colecţionând picturi ori ţesând cu măiestria unui păianjen, ori amintirea ţării din care au venit, precum bunica şi originea ei rusească. Dar născocirea şi visul sunt privilegiul celor sărmani, care n-au altceva.

Prima naraţiune dă tonul volumului, etalând tot farmecul cărţii: soţia unui beţiv are grijă să-şi aducă soţul beat acasă, ajutată de un vecin să-l care din spatele unei banci unde căzuse, îi îndură furia când aruncă pe pereţi tot ce-i cade în mână, îl acoperă cu o pătură când adoarme pe canapea, apoi curăţă cioburile cu aspiratorul. Soţiei i se propun două alegeri pentru viitor.

Toate femeile o îndeamnă să-şi părăsească soţul, să se întoarcă la casa tatălui ei, cât este încă tânără şi frumoasă. Doar o vecină, care îşi pierduse soţul de tânără, trăind o viaţă de singurătate, are altă părere: "...nu e bine ca sufletul şi patul părţii femeieşti să rămână goale, că asta înghionteşte diavolul." Şi, chiar dacă-i un soţ cât o muscă, e mai bine să fie lângă ea decât să lipsească.

Textul cel mai scurt cuprinde în el o combinaţie rară de filosofie şi psihologie: "Dacă aş fi soţia fiului meu... nu ar fi nimic surprinzător în asta, orice femeie după ce naşte un băiat, ajunge «prietena» soţului."

"De-aş avea un soţ cât o muscă...", cu micile sale poeme în proză, pretinde o lectură afectuaosă şi tandră: citeşti pe sărite, reciteşti, reţii câte un pasaj. Şi face pereche perfectă cu o carte apărută în 2007 la Editura Rao - "Păsărici" de Juan Manuel de Prada, pentru că, în tandem, ele arată ce doresc şi aşteaptă femeile şi bărbaţii unii de la alţii...

Hatice Meryem, De-aş avea un soţ cât o muscă..., traducere din limba turcă şi note de Selciuc Muslim, Editura Allfa, 2012, 104 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO