Ziarul de Duminică

Palatele aristocraţiei

Albumul „Elitele şi arhitectura”

Palatele aristocraţiei/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

22.07.2011, 00:07 367

Înainte de orice, trebuie să remarcăm prezentarea. Volumul esteînchis într-o cutie asemănătoare celor de pe vremuri de la Capşa,în care bănuieşti că se află bomboane de ciocolată ori trufe(la fel a apărut, acum câţiva ani, la aceeaşi EditurăOscar Print, şi cartea Mariei-Magdalena Ioniţă "Casa şi FamiliaCapşa în România modernă, 1852-1950" şi, la fel ca şi atunci, dupăce ridici capacul, descoperi o carte format mare, tipărită încondiţii admirabile la Monitorul Oficial, pe hârtie velină, cu zecide imagini de epocă şi peste cinci sute de pagini.)

Narcis Dorin Ion este directorul Muzeului Naţional Bran. În anul2006 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema "Elitele şiarhitectura rezidenţială în Ţările Române (sec. XIX-XX)", în faţaunei comisii din care au făcut parte acad. Dan Berindei, acad. DinuC. Giurescu şi acad. Razvan Theodorescu. Coordonator ştiinţific -prof. univ. dr. Ioan Opriş, cel care are acum un cuvânt-înainte lateza transformată în monumental volum. Lucrarea îşi propune săprezinte un subiect rareori abordat în istoriografia noastră(şi, din acest punct de vedere, s-ar putea spune că deschide multedrumuri): cel al fostelor reşedinţe boiereşti din România. Înspecial din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, elita politicăşi aristocratică românească a reuşit o racordare la modelele decivilizaţie europeană. Reprezentanţii marilor familii boiereştişi-au construit pe proprietăţile lor palate şi conace ce imitau, îngeneral, stilurile arhitectonice la modă în Occident. Franţa a fostmodelul cel mai des imitat, mulţi arhitecţi francezi realizândnumeroase clădiri care au transformat Bucureştii în "MiculParis".

Primul capitol al volumului este dedicat "Arhitecturiirezidenţiale reprezentative, urbane şi rurale, în spaţiul românesc(sec. XIX-XX)" - istoria următoarelor familii aristocratice şi areşedinţelor lor urbane sau rurale: Ghica (Bucureşti, Căciulaţi,Deleni), Callimachi (Stânceşti), Ştirbey (Bucureşti, Buftea,Braşov, Dărmăneşti), Rosetti-Roznovanu (Stânca), Brătianu(Florica), Văcărescu (Măneşti).

Capitolul al doilea este închinat "Arhitecţilor, artiştilor şidecoratorilor din Ţările Române şi România în secolele XIX-XX" şianalizează cele mai reprezentative monumente de arhitectură createde arhitecţii străini şi români care au lucrat în spaţiul românesctimp de un veac şi jumătate. Opera arhitecţilor străini (francezi,germani, austrieci, italieni) care au creat remarcabile monumenteîn cursul secolului al XIX-lea a fost continuată, în primeledecenii ale veacului XX, de reprezentanţii de frunte ai şcoliiromâne de arhitectură (Ion Mincu, Ion D. Berindei, Grigore Cerchez,Petre Antonescu, Nicolae Ghika-Budeşti ş.a.), care au creat şi unstil propriu specific arhitecturii româneşti.
Capitolul al treilea încearcă să reconstituie "Destinul unormonumente istorice cu funcţie rezidenţială din România(1945-1955)". Documentele analizate recompun destinul acestormonumente istorice în primul deceniu al puterii comuniste, perioadăîn care reprezentanţii "puterii populare" şi-au îndreptat tirulluptei de clasă asupra aristocraţiei române şi - implicit - asupraproprietăţilor rurale sau urbane ale acestora. A fost perioada ceamai nefastă din istoria acestor edificii - exproprieri, confiscări,distrugerea patrimoniului mobil şi a colecţiilor de artă adăpostiteîn aceste clădiri sau chiar demolarea multora dintre ele. S-aupierdut astfel inestimabile colecţii de artă, s-au incendiat şirisipit biblioteci extrem de valoroase, mutilându-se astfel o partedin identitatea noastră culturală. Încercările disperate aleproprietarilor de a-şi salva casele şi colecţiile nu au dat, decâtîn foarte puţine cazuri, rezultate. Comisiunea MonumentelorIstorice a clasat multe dintre aceste clădiri ca monument istoric,în speranţa că astfel vor fi ferite de distrugerile şi jafurilepatronate de noile autorităţi comuniste. Eforturile lor au fost înmare parte ignorate de reprezentanţii puterii comuniste, multedintre aceste clădiri de patrimoniu fiind distruse, devastate saudemolate după un program bine stabilit.

Textul este însoţit de sute de fotografii, cele actualerealizate de autorul însuşi, cele de arhivă obţinute în general dela descendenţii familiilor boiereşti cărora Narcis Dorin Ion nuuită să le mulţumească.

Concluzia autorului: "Toate clădirile analizate în aceastălucrare stau măprturie pentru bunul gust, educaţia aleasă, stilulşi rafinamentul aaristocraţiei române la cumpăna celor douăveacuri."

Aflăm din cuvântul înainte al profesorului Ioan Opriş călucrarea de doctorat mai avea un capitol substanţial care, datoritădimensiunilor, n-a mai fost inclus în acest album. Se numeşte"Repertoriul selectiv al celor mai importante monumente istorice cufuncţie rezidenţială din România" şi inventariază 184 deconstrucţii rezidenţiale clasate ca monumente istorice. Editareaacestui Repertoriu, la Oscar Print sau altă editură, are în modnevoie de un sponsor generos, fiind extrem de costisitoare, darreprezintă o urgenţă. Pe lângă informaţia considerabilă care ar fifăcută publică, Repertoriul şi-ar găsi de îndată şi o utilitatepractică pentru agenţii de turism şi agenţii economici.

Nu ne rămâne decât să sperăm că aceste apeluri vor rodi.

*) Narcis Dorin Ion - Elitele şi arhitectura rezidenţială înŢările Române (sec.XIX-XX) Editura Oscar Print. ColecţiaPatrimonia cultural, coordonată de prof univ. dr. Ioan Opriş.Cuvânt-înainte de pr. univ. dr. Ioan Opriş.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO